Cui îi pasă când mor jurnaliştii? #pentruVali #pentruGeorge
Acum puțin timp, presa auto pierdea brutal și nedrept două voci distincte și profunde. Doi jurnaliști apreciaţi, îndrăgostiți de vocația lor, care au marcat cele mai importante lansări și tendințe ale industriei, au intrat pe un circuit fără întoarcere. Au luat strâns prea multe viraje, printre obligații apăsătoare și termene-limită imposibile.
Nu sunt însă singurii oameni de presă care pleacă prea repede şi nu sunt singura categorie profesională sub asediu. E important să ne aducem aminte de ei, să le onorăm povestea şi să înţelegem contextul în care muncesc, deopotrivă, reprezentanţii mass-media şi ai industriei comunicării, printre care mă număr şi eu.
1. Pare simplu să scrii. O dovedesc oceanele de comentarii din social media, ca răspuns la articole publicate de canale media sau de jurnalişti, unii dintre ei lideri de opinie.
Mai trist e tonul vocii, dacă totuși aceste comentarii sunt asumate de persoane reale – critic, agresiv, lipsit de argumentaţie sau coerenţă, dornic de atenţie din partea „comunității”. Gramatica e de multe ori pierdută, sunt folosite prescurtări fonetice în loc de cuvinte întregi, iar dezacordurile sunt frecvente. A apărut și o nouă limbă, rongleza, sintetică și rapidă.
De ce nu este aruncător de comentarii un jurnalist? Printre altele, această meserie cere o pregătire specială și exercițiul scrisului, putere de înțelegere a unor noțiuni foarte diferite și de multe ori dificile, capacitate de sinteză, fler, voința de a face față adversității, curaj nebunesc câteodată. Mai mult, după criza din 2008, care a lovit şi industria comunicării, redacțiile au devenit din ce în ce mai restrânse… și jurnaliștii au fost nevoiţi să acopere din ce în ce mai multe domenii. Şi mulţi au făcut sacrifiicii în detrimentul vieţii personale.
2. Faima nu înseamnă că o duci bine. A semna articole de calitate, a avea interviuri cu cei mai importanți oameni din țară, cu șefi de companii sau de partide, nu e echivalent cu a avea o situație financiară înfloritoare. Da, există câțiva jurnaliști bine plătiți şi vizibili. Dar majoritatea sunt într-o situaţie diferită, iar pe plan personal nu pot să aibă acces la multe lucruri disponibile de exemplu angajaţilor din multinaționale, absolvenți de facultate, ca și ei: de la credite de consum sau imobiliare (când trustul pentru care lucrează este în insolvență) la abonamente gratuite la telefonie sau la acces preferenţial în reţelele private de sănătate… Curajoșii care şi-au înființat propriile canale media, mai ales din mediul on-line, sunt și redactori, și antreprenori. Pe scurt, mult stres.
3. Ai ajuns să ai succes pentru că cineva a investit în dezvoltarea ta profesională. Dacă în corporații există cursuri de formare, jurnaliștii se călesc în focul realității și cam atât. Sunt puține redacții unde editorilor juniori li se acordă timp de acumulare și au parte de mentorat. Există câteva burse pe care le pot accesa, doar după ce au căpătat experiență și se detașează de confrații lor prin subiectele abordate, investigațiile făcute, curajul opiniilor.
4. Totul este despre click per view. Până și ziarele importante de business și-au modificat stilul redacțional, pentru că cititorii lor le alocă un interval de atenție de doar câteva secunde. Mai mult, în online, cine nu are suficiente vizualizări, nu poate să atragă investiții de advertising, care susțin buna funcționare a redacției, cu alte cuvinte conținutul pe care toată lumea îl dorește informativ, imparțial, pur.
5. Este suficient să scrii bine, ești asigurat pentru viitor. Nimic mai neadevărat. Cititorii nu mai au răbdare și vor informație deja sintetizată și mai nou, o vor în format audio sau video. Și companiile au început să conceapă povești despre produse sau despre propria organizație adaptate pentru generațiile X, Y, Z, care consumă informația rapid și trec la următoarea poveste. Pentru ei trebuie să produci știri instant, cu telefonul mobil sau cu un aparat foto performant, să știi să editezi și să fii live.
În octombrie 2017, se stingea din viață Valentin Damian, 47 de ani. A făcut parte din echipa Gazeta Sporturilor mai bine de 20 de ani.
George Botezatu, fondatorul revistelor auto 4x4Wheels şi EcoWheels şi a catalogului RacingWheels a încetat din viaţă în februarie 2019, la vârsta de 34 de ani.
Mai sunt multe de scris despre ce presupune să fii jurnalist, dacă ar fi un subiect de interes.
pentruVali, #pentruGeorge, când nu sunteți mulțumiți de articolele pe care le citiți, să vă întrebați de ce ați dat click pe un titlu spectaculos. Iar dacă vă pasă când mor jurnaliștii, gândiți-vă cum ar fi să așteptați în frig declarația unui agramat, pentru ca înapoi, în redacție, să aveți de realizat articolul zilei cu un număr clar de semne, până la o oră fixă, fără să așteptați aprecieri, dar bucuroși că ați obținut o exclusivitate. Și că așa veți continua și mâine.
În octombrie 2017, se stingea din viață Valentin Damian, 47 de ani. A făcut parte din echipa Gazeta Sporturilor mai bine de 20 de ani.
George Botezatu, fondatorul revistelor auto 4x4Wheels şi EcoWheels şi a catalogului RacingWheels a încetat din viaţă în februarie 2019, la vârsta de 34 de ani.