Asigurările au fost create pentru situații excepționale, nu pentru vicii de sistem

Iar când ninge abundent și se blochează drumurile, autoritățile au obiceiul să-și ridice mâinile către cer. Și tot Dumnezeu pare a fi responsabil când se topește gheața și se inundă locuințele.

În fine, fără să explice limpede că de vină nu e, de fapt, bunul Dumnezeu, ci statul, care provoacă risc sistemic, asiguratorii scumpesc an de an polițele și le e foarte greu să găsească reasigurator.

Din cauza managerului – stat infrastructura fie e proastă, fie-i construită în condiții de nesiguranță, iar asigurările pe care le încheie oamenii îi feresc mai mult de proasta administrare, decât de fenomene neașteptate, ceea implică însă un cost suplimentar, generat de riscul „politic”.

Iar șoselele noastre sunt supraaglomerate cu mașini puține! Statisticile relevă că România se află pe locul cinci în Europa la capitolul cel mai aglomerat trafic rutier, dar, în același timp, avem și cel mai scăzut număr de automobile raportat la populație.

Așadar, RCA, când devine nerentabilă pentru asiguratori și e scumpită pentru tot felul de motive, să știți că adevăratul vinovat e cel care administrează și planifica rețeaua rutieră: statul.

Și pentru că nu a fost conceput un sistem de drumuri care să treacă prin centrele mari și apoi să se ramifice către cele mici, ci s-au construit șosele care să înfrățească satele și comunele patriei, rezultatul e că, atunci când ninge, ambulanța nu mai ajunge la cei suferinzi. Iar în aceste condiții cine riscă să-i asigure pe cei care mor cu zile?!

Statul, care generează risc sistemic, firește că nu-și asumă nicio vină. Chiar dacă astfel nu sunt afectate doar asigurările auto, de locuință sau de sănătate, ci și cele de viață. Ele „suferă” și de pe urma faptului că sunt subvenționate medicamentele de la buget!

Cu alte cuvinte, pentru că avem nu doar cele mai ticsite drumuri din Europa, ci și medicamente scumpe, oamenii se îmbolnăvesc din cauza corupției și clientelismul, ceea ce afectează inclusiv asigurările de viață, pentru că ei mor mai repede.

Și readucând în discuție ideea că asiguratorul nu poate zugrăvi anual o locuință care se inundă, mai bine îl strămută pe proprietar, e bine de reiterat că asigurările acoperă o necesitate marginală, în condițiile în care statul e corect gestionat.

Dacă riscurile devin sistemice din cauza poastei administrări, acest lucru are impact asupra prețului asigurărilor și reasigurărilor, pentru că unii mor sub îngheț iarna, fiindcă nu-i poate salva ambulanță.

Cu precizarea că drumurile sunt acele elemente de infrastructură care trebuie folosite de mașini și când ninge, nu doar de vehiculele cu șenile pe timp de război.

Nu de altceva, dar acum e pace, și în cazul în care infrastructura nu arată ca a sârbilor după bombardament, se vede că-i prost planificată. Iar asigurările au fost create – o spun încă o dată -pentru cazuri excepționale, nu pentru vicii de sistem.

Concluzia aparține celebrului Walter Block care susține în eseul „Transporturile pe o piață liberă – denaționalizarea drumurilor”, că „e greu de imaginat că cineva s-ar putea achita mai prost de treaba de care se ocupă acum administratorii de stat ai drumurilor”. În ceea ce privește siguranța, „nu există în prezent un manager care să suporte pierderi financiare dacă rata accidentelor crește sau e mai mare decât valorile din alte sectoare. Un funcționar public își primește salariul indiferent dacă frecvență și gravitatea accidentelor a crescut”.

Dacă el ar fi însă un întreprinzător particular, proprietar al drumului, aflat în concurență cu multe alte companii, complet dependent de susținerea financiară obținută prin plățile efectuate de clienții mulțumiți, atunci ar avea cu adevărat de pierdut dacă drumul său ar fi evaluat cu un grad ridicat de accidente.