Share

Speranță, nu ne părăsi!

Am un prieten care scrie minunat și cu zvâc. Cunoaște lumea și viața și nu i-a fost ușor să reziste mai multor șefi cu pinteni și goi de conținut. Înainte de pandemie, își făcuse un mic plan de retragere din agitația inutilă din corporație, la țară, într-o frumoasă zonă a Moldovei.

Prietenul meu visa o viață autentică, fără ritualuri sau posesiuni inutile, iar apropierea de natură părea firească și simplă. În cu totul altă realitate, sute de suceveni au fugit din zona natală, au sfidat regulile de carantină, s-au prezentat pe aeroportul din Cluj și s-au înghesuit în aeronavele cu destinația Germania, la cules de sparanghel și căpșuni. De neînțeles de acasă, de pe laptop, spaima lor de sărăcie s-a dovedit mult mai puternică decât speranța de viață.

Înainte de a le penaliza inconștiența de a se contamina în grup, să ne aducem aminte ce subvenții sunt acordate fermierilor români, ce condiții de viață sunt în mediul rural – câte dispensare, școli, grădinițe, farmacii nu funcționează la fața locului. Câte comune au drumuri neasfaltate, câte gospodării au toalete în spatele curții, câte case nu au canalizare și au fost vreodată deratizate sau dezinfectate.

De ce aleg agricultorii noștri să nu-și cultive propriile terenuri, să lase satele lor în grija unor bătrâni aproape neputincioși? Răspunsul e evident – pentru că societatea noastră nu le-a oferit niciun motiv să rămână acasă, iar intonarea imnului la megafoanele autorităților nu e suficient de convingătoare.

Noi suntem Suceava, Focșani, Deva și Ferentari. Suntem toți românii amărâți care nu au de lucru și dacă stau în case, sunt înghesuiți în doi metri pătrați mizerabili, mult mai rău ca în penitenciar. Suntem toți cetățenii pentru care distanțarea socială nu are nicio însemnătate și care intră în ruleta morții, încercând să obțină un venit minim.

Suntem toate cadrele medicale fără echipamente, mobilizate pe frontul luptei cu virusul. Suntem toți curierii, casierii, operatorii de la pompe în benzinării, șoferii care transportă marfă esențială, farmaciștii care vin cu schimbul la lucru, poștașii și voluntarii care împart mâncare bătrânilor vulnerabili. Suntem o Românie mai încercată ca niciodată, care are nevoie de speranță. Iar speranța se reclădește tot cu noi, când ne pasă și facem bine, mereu și mereu. #stațiacasă #oamenibuni

Leave a Comment