Mihai Boldijar (Bosch): Peste zece ani îmi imaginez România nu doar ca un centru tehnologic avansat în cadrul ecosistemului Bosch, ci și ca o comunitate vie, integrată

– Grupul Bosch se află de 31 de ani în România. Vă amintiți de ce a ales atunci Bosch România și nu altă țară est-europeană?

– Îmi amintesc foarte bine acea perioadă de început. Eram în primii ani ai tranziției, aș spune chiar cei mai dificili, în care incertitudinea și lipsa infrastructurii moderne ridicau mari semne de întrebare pentru investitori. În același timp, și românilor le era dificil să se adapteze la economia de piață, având un nivel ridicat de reticență în ceea ce privește investițiile străine. Chiar și în aceste condiții, managementul Bosch a văzut atunci ceva dincolo de cifrele reci sau de lipsurile momentului. Și știu că au văzut un potențial extraordinar în resursa umană – în inginerii și tehnicienii români, în capacitatea lor de a învăța repede, de a se adapta și de a construi pe termen lung. De asemenea, România are o poziție strategică în regiune, iar pentru Bosch această așezare putea fi un avantaj ce merita să fie încercat. Desigur, au existat multe discuții în acea perioadă și nu este deloc exagerat să spunem că decizia Bosch de a investi aici a fost și un act de curaj. A fost aproape ca un pariu, unul pe care Bosch l-a câștigat atunci când multe dintre elementele de potențial intuite inițial au fost confirmate în timp. Dar a fost un pariu câștigat și de România, prin capitalul uman și prin disponibilitatea de a construi parteneriate de încredere. Bosch a mizat pe această combinație – oameni, potențial și poziționare – și cred că azi, la peste trei decenii distanță, putem spune că a fost o alegere extrem de inspirată.

– Cum arăta Bosch România în 1994 și care erau pe atunci planurile pentru activitatea de aici?

– În 1994, activitatea Bosch din România era similară cu cea a unui start-up. Aveam un sediu central modest în București, o mână de colegi pasionați ce formau o echipă de vânzări care își croia drum într-o piață încă neconsolidată. Dar încă din acea perioadă de pionierat, Bosch fiind una dintre primele mari companii multinaționale ce a intrat pe piața internă, obiectivul a fost acela de a aduce aici tehnologie de înaltă calitate și standarde internaționale. De la început Bosch a avut o viziune pe termen lung pentru România, aceea de a construi parteneriate durabile, de a forma o echipă capabilă să preia know-how-ul companiei pentru a crea o cultură organizațională bazată pe excelență și responsabilitate. Fiecare etapă era un test de răbdare și perseverență, de adaptare și creativitate. În acei ani, am învățat că succesul vine din capacitatea de a construi relații solide, de a inspira oamenii și de a demonstra că principiile corecte, pe termen lung, aduc valoare reală.

– Ați fost implicat în toată istoria Bosch din România. Cum ați caracteriza dvs. cei 31 de ani petrecuți de Bosch aici?

– Acum că privesc retrospectiv, cred că aceste trei decenii din cadrul Bosch reprezintă o călătorie profesională, dar și personală. A fost, de fapt, o experiență de viață. Bosch nu a fost doar locul în care mi-am desfășurat cea mai mare parte a carierei, ci și spațiul unde am crescut ca om, unde am învățat ce înseamnă să clădești pe termen lung, să investești în oameni, în parteneriate și în încredere. Îmi amintesc primele momente, atunci când totul era încă la început în România. Am avut privilegiul să văd cum o prezență modestă în București s-a transformat într-un complex parteneriat cu societatea din România, cu peste 10.000 de colegi răspândiți în întreaga țară, cu unități de producție, centre de cercetare, centre de servicii și birouri de vânzări. Acești ani nu au fost doar despre cifre, ci și despre oameni – despre colegi care și-au dedicat viața muncii lor, despre parteneri care au crezut alături de noi în fiecare proiect, despre comunități în care ne-am implicat și care ne-au inspirat. Fiecare provocare, fie că a fost de natură economică, tehnologică sau socială, a fost o lecție despre răbdare, responsabilitate și solidaritate. Am învățat că succesul se măsoară inclusiv prin impactul pe care îl avem asupra oamenilor și comunităților, prin modul în care putem contribui la formarea unor generații de profesioniști și prin valoarea pe termen lung pe care o construim pentru societate. Pentru mine, Bosch a fost întotdeauna un mediu profesional aparte, un ecosistem multicultural, unde am avut șansa să lucrez cu oameni din toate colțurile lumii. Această diversitate m-a învățat că deschiderea, respectul pentru alte perspective și puterea de a crea punți între culturi sunt bazele unei construcții sănătoase. Însă cel mai important lucru pe care l-am descoperit a fost că, indiferent de originea noastră, valorile rămân universale: onestitatea, încrederea, respectul și dorința de a aduce valoare societății. Acestea au fost reperele care m-au ghidat și care m-au făcut să rămân dedicat Bosch timp de trei decenii.

– Cu siguranță sunteți mândru de evoluția grupului Bosch în România. Puteți puncta însă lucrul, detaliul, de care sunteți „cel mai mândru”, dacă pot spune așa?

– Dacă ar fi să aleg un singur motiv de mândrie, deși îmi este incredibil de dificil să mă opresc asupra unui singur lucru, acesta nu ar fi legat de dimensiunea business-ului, ci de încrederea pe care am reușit să o construim în România. În toți acești ani, Bosch a devenit un reper de profesionalism, un loc în care oamenii se simt apreciați și provocați să ofere tot ce au mai bun. Sunt mândru de echipele care au crescut împreună cu Bosch, de colegii care au transformat provocările în inovații și de parteneriatele durabile cu clienți, comunități și instituții educaționale. Mă bucur de faptul că Bosch este mult mai mult decât un furnizor de tehnologie de top în România, este un actor social responsabil, implicat în educație, sustenabilitate și dezvoltarea comunităților. Este vorba despre această combinație de tehnologie, oameni și valori – impactul real și palpabil asupra societății – care mă face să simt cu adevărat că am construit ceva care va rămâne mult timp după noi.

Am avut privilegiul să văd cum o prezență modestă în București s-a transformat într-un complex parteneriat cu societatea din România, cu peste 10.000 de colegi răspândiți în întreaga țară, cu unități de producție, centre de cercetare, centre de servicii și birouri de vânzări.

– Ce rol au avut oamenii din echipa Bosch în felul în care v-ați construit parcursul profesional și personal?

– Cred cu tărie că menirea unui lider este de a-i ajuta pe oameni să își clădească o carieră si să formeze o echipe performante. În momentul în care am început să mă dezvolt ca lider, în anii ’90, am avut șansa de a fi parte din echipa Bosch și am încercat să accesez toate oportunitățile de creștere profesională pe care le aveam. În același timp, îmi asumasem și o misiune, cred eu importantă, aceea de a demonstra că și în România lucrurile pot fi făcute bine. Rezultatele pe care noi le obțineam aici urmăreau să crească încrederea Grupului în noi, în ceea ce facem în România. Colegii au îmbrățișat această misiune, iar în prezent ea s-a amplificat pe fondul dezvoltării activităților grupului Bosch în țară. Am învățat că succesul pe termen lung depinde de implicarea autentică, de crearea unui mediu în care fiecare persoană simte că poate contribui la ceva mai important decât propria activitate zilnică. Liderul nu este cel care dictează, ci acela care sprijină și inspiră. De-a lungul acestor ani am văzut cum implicarea reală a echipei transformă provocările în oportunități și cum oamenii devin adevărați ambasadori ai valorilor Bosch. Aceasta este, pentru mine, esența leadershipului: oamenii fac diferența, iar încrederea și respectul reciproc sunt fundamentul fiecărui succes. Am petrecut trei decenii în această companie, am crescut, ca profesionist, dar și ca om, în același timp cu ea. Poate că pentru tinerii de astăzi o perioadă atât de lungă în aceeași companie nu este ceva dezirabil, însă în momentul în care beneficiezi de posibilități multiple de a face schimbări și de a crește este ca și cum ai schimba firma.

– Cu siguranță au existat puncte de cotitură în activitatea Bosch din România, așa cum se întâmplă în fiecare companie sau grup. Puteți evidenția câteva dintre acestea?

– Au existat destul de multe momente importante și cred că cele semnificative pentru Bosch în România sunt cele în care am depășit anumite borne. Am început, așa cum am punctat până acum, în 1994 în București cu o echipă mica. Am continuat în 1999 cu intrarea pe piață a diviziei de electrocasnice, BSH Eletrocasnice. În 2007 am deschis prima fabrică, la Blaj, ce a fost ulterior extinsă cu noi unități de producție. Tot în 2007 am ajuns la Timișoara, unde operăm un centru de soluții de business și tehnologie. În 2013 am inaugurat Centrul de Inginerie Bosch din Cluj, care și el a fost extins la București și, recent, la Sibiu. De asemenea, în 2013 am deschis și fabrica de la Jucu, și ea extinsă pe parcursul anilor. Este un timeline al momentelor importante în dezvoltarea activităților Bosch din România pentru că eu cred că acestea sunt cele care contează cu adevărat. Sunt momentele care subliniază angajamentul Bosch față de industria din România, față echipa de aici sau față de comunitate. Dezvoltarea Bosch a demonstrat că România poate fi un pol de excelență tehnologică recunoscut la nivel global, o parte importantă a angrenajului de producție, cercetare și inovare al Grupului. Fiecare dintre aceste momente a fost construit cu încredere, perseverență și viziune. Ele nu au fost doar repere pentru companie, ci și pentru întreaga industrie românească, demonstrând că profesionalismul, corectitudinea și angajamentul pe termen lung aduc rezultate vizibile și durabile.

– Numele dvs. este sinonim cu întreaga istorie Bosch de aici. Privind înapoi, ați face acum ceva altfel decât ați făcut în trecut?

– Sunt omul căruia nu îi place neapărat o astfel de retrospectivă și am să explic imediat de ce. Cred că analiza retrospectivă trebuie făcută pentru a vedea cum am putea face lucrurile mai bine pe viitor. Trecutul nu mai poate fi schimbat și sunt convins că fiecare decizie luată de-a lungul timpului a avut o contribuție la ceea ce este astăzi Bosch în România. Totuși, mergând în această direcție, poate că aș fi dedicat mai mult timp comunicării viziunii noastre încă de la început, astfel încât fiecare coleg să înțeleagă mai profund rolul său în construirea poveștii Bosch. Am învățat că transparența și dialogul deschis consolidează încrederea, dar și că accelerează dezvoltarea și creează o cultură organizațională sănătoasă. Fiecare lecție, fiecare succes și fiecare provocare au fost esențiale în formarea identității companiei și a echipei. Am înțeles că leadershipul adevărat nu este despre control, ci despre a inspira și a construi alături de oameni și pentru oameni.

– Bosch instruiește de ani buni personal, inclusiv prin învățământul dual. Considerați decizia de a investi în educația potențialilor / viitorilor angajați un element care a dus la ancorarea Bosch în România?

– Fără îndoială, educația este unul dintre pilonii activității Bosch în România. Încă din primii ani, ne-am dorit să construim un parteneriat real și onest cu sistemul de educație din România. Aici cred că există un paradox, pentru că vorbim despre un sistem cu destul de multe probleme, dar care scoate profesioniști remarcabili. Ne-am propus să oferim mai mult decât o mână de ajutor, ci să contribuim activ la educația generațiilor care vin din spate punând la dispoziție întreg know-how-ul unei companii globale, așa cum este Bosch. Prin programele de învățământ dual, colaborările cu universități și laboratoarele dotate cu echipamente moderne, am reușit să pregătim profesioniști valoroși nu doar pentru companie, ci și pentru întreaga industrie. Așa cum am spus, nu este vorba despre o investiție, de o strategie de business, ci despre un angajament social – pentru comunități, pentru viitorul angajaților și pentru dezvoltarea sustenabilă a industriei. Educația ne-a consolidat relația cu sistemul de educație și comunitățile locale și a creat un impact durabil, demonstrând că o companie poate fi simultan inovatoare, responsabilă și dedicată oamenilor.

– Știind toate activitățile locale ale Bosch, inclusiv provocările, robotizarea, dezvoltarea inteligenței artificiale, etc. din trecut și prezent, cum vedeți divizia Bosch din România peste, să spunem, zece ani?

– Este o întrebare foarte bună pentru că trecem printr-una dintre perioadele de transformare profundă la nivel global. Peste zece ani, îmi imaginez România nu doar ca un centru tehnologic avansat în cadrul ecosistemului Bosch, ci și ca o comunitate vie, integrată, unde inovația, responsabilitatea socială și angajamentul față de oameni se contopesc într-o poveste coerentă. Cred că adevărata diferență va fi făcută de oamenii care lucrează pentru Bosch în România — de generațiile care preiau moștenirea noastră și o duc mai departe. Și mai cred că în acest tablou al viitorului, Fundația Bosch România va avea un rol tot mai important. Fundația a apărut în 2020 ca răspuns la dorința de a sistematiza și intensifica implicarea socială a companiei, creând o structură dedicată pentru proiecte sustenabile în educație, mediu, habitat, sănătate și intervenții în situații de urgență. În următorii ani, cred că Fundația va fi parte integrantă din strategia Bosch România, aceea de a oferi nu doar tehnologie, ci și empatie, să complementeze evoluția industrială cu evoluție socială, să asigure că progresul tehnologic se traduce în șanse, echitate și dezvoltare reală pentru comunități. În această viziune, Bosch nu va fi doar lider tehnologic, ci și aliat al societății, iar Fundația va fi ramura care aduce suflet și sens în tot ceea ce construim.

Citește și:

• Mihai Boldijar, Bosch România: Ținta actuală este menținerea competitivității grupului în următorii ani
• Mihai Boldijar, Bosch România: Bosch este una dintre primele mari companii care au intuit potențialul României