Bătălia lavandei: Franța mizează pe naționalism, Bulgaria pe cantitate
Agricultorii francezi și bulgari duc de câțiva ani o luptă strânsă pentru a deveni furnizori de lavandă ai marilor parfumieri și producători de cosmetice din lume. Vecinii de la sud de Dunăre au reușit să se impună în domeniul cantității, însă francezii încă au încredere în naționalismul unor case precum, Dior, Chanel, Guerlain, L’Occitane, L’Oréal sau Yves Rocher.
Pe câmpurile gri-bleu din sudul Franţei, un tractor echipat cu gheară de crab recoltează tufele de lavandă, o sursă de prosperitate regăsită pentru sute de agricultori francezi.
„Acesta este cel mai bun moment de recoltare pentru cantitatea şi calitatea uleiului esenţial”, explică Vincent Jamonet, şef de exploataţie la Drôme, sud-estul Franţei.
Culturile familiei Jamonet se întind pe o suprafaţă de 100 de hectare de plante aromatice, dintre care 20 de hectare bio, cu obiectivul de a ajunge la 150 de hectare în total.
Motivaţia fermierilor pentru a converti câmpurile de cereale în culturi de lavandă? Îmbunătăţire biodiversităţii dar şi „veniturile care sunt mai mai decât în culturile intensive de tip porumb, grâu sau orz”.
După ce a avut de suferit timp de mai mulţi ani din cauza unei bacterii, lavanda franceză şi-a regăsit prosperitatea graţie exploziei aromoterapiei.
Plantele parfumate sunt „singura cultură din Franţa care înregistrează o creştere a suprafeţelor cultivate” subliniază Laurent Quadrio, de la camera agricolă din Drôme.
Chiar dacă la nivelul agriculturii franceze cu milioanele sale de hectare nu reprezintă decât o mică parte, culturile de plante aromatice au crescut de la 38.000 de hectare în 2010 la 53.000 de hectare în 2016, adică o creştere de 40%, în timp ce alte culturi suferă de pe urma diminuării suprafeţelor cultivate.
De asemenea, în zece ani, Franţa a trecut de la 1.000 până la aproximativ 1.400 de producători de lavandă şi în prezent numără 120 de distilerii.
Dacă uleiul esenţial de lavandă fină, un produs scump destinat industriei parfumurilor, aromoterapiei şi cosmeticii, se vinde la preţuri stabile cuprinse între 100 şi 150 de euro kilogramul, ulei esenţial de lavandină, destinat producţiei de săpunuri şi detergenţilor, se vindea anul trecut la un preţ cuprins între 28 şi 40 de euro kilogramul, în creştere cu 20% comparativ cu anul trecut şi cu 30% mai mult decât în urmă cu cinci ani, susţine Alain Aubanel.
Bulgaria, lider mondial
Singura problemă este că Bulgaria, care a devansat Franţa şi în ultimii ani, a devenit lider mondial al lavandei tradiţionale, anunţă o producţie istorică de ulei esenţial.
„Bulgaria va scoate pe piaţă în acest an 600 de tone, faţă de 250-300 de tone anul trecut. Noi avem 120 de tone”, precizează Alain Aubanel. „Totuşi, nu jucăm în aceeaşi ligă. Un vin din Ardeche (un departament în sud-estul Franţei, situat în regiunea Ron-Alpi n.r.) sau un vin renumit de Bordeaux nu este acelaşi lucru. Marile case franceze, Dior, Chanel, Guerlain, L’Occitane, L’Oréal, Yves Rocher cumpără lavandă franceză”, subliniază Aubanel.
În timp ce francezii se bazează ep naționalism și calitate, Ministerul Agriculturii de la Sofia a adoptat un plan de acţiune menit să dezvolte până în 2027 producţia agricolă organică, în condiţiile în care Bulgaria este cel mai mare producător de ulei de trandafir organic şi de lavandă din lume.
„Planul va consolida şi va dezvolta şi mai mult poziţia noastră de lider la o serie de producţii bio”, arată Ministerul Agriculturii din Bulgaria.
Instituţia vrea să sprijine fermele bio mici şi mijlocii prin promovarea producătorilor, adoptarea unor scheme de angajare temporară pentru acestea, consiliere şi pregătire profesională gratuită pentru fermierii care au culturi organice.
De la 26.662 hectare în 2011, suprafaţa certificată pentru culturile bio în Bulgaria a crescut de peste şase ori, ajungând la 162.332 hectare în 2018. Pe aceste terenuri se cultivă trandafiri, lavandă şi viţă de vie.
De asemenea, Bulgaria este printre liderii europeni în domeniul stupurilor de albine din care se realizează produse bio, numărul lor ajungând la 265.069 anul trecut, de peste patru ori mai mult ca în 2011.
Conform datelor Eurostat, suprafaţa de teren alocată agriculturii organice în Uniunea Europeană era de 12,6 milioane hectare în anul 2017, echivalentul a 7% din suprafaţa totală de teren utilizată în agricultură, în creştere cu 25% comparativ cu situaţia din anul 2012.
Statele membre UE cu cea mai mare pondere a suprafeţelor de teren alocate agriculturii organice sunt: Austria (23,4% din suprafaţa totală de teren utilizată în agricultură), Estonia (19,6%), Suedia (19,2%), Italia (14,9%), Cehia (14,1%), Letonia (13,9%) şi Finlanda (11,4 %).
În restul statelor membre UE, ponderea suprafeţelor de teren alocate agriculturii organice este mai mică de 10% din suprafaţa totală de teren utilizată în agricultură, pe ultimele locuri fiind Malta (0,4%), Irlanda (1,7 %) şi România, unde suprafeţele de teren alocate agriculturii organice reprezentau doar 1,9% din suprafaţa totală de teren utilizată în agricultură.
Eurostat precizează că înainte ca o suprafaţă de teren să fie certificată ca fiind „organică” trebuie să treacă printr-un proces de conversie, care poate dura 2-3 ani, în funcţie de cultura agricolă.