România celor 95%
În părculețul din fața blocului meu au fost schimbate băncile cu altele aproape identice, dar vopsite albastru strident. Chiar la intrare, muncitorii au lăsat în urma lor o grămadă de cărămizi sparte și nisip, pe care vecinii mei au ocolit-o timp de-o lună.
Nu și câinii lor, pe care nu i-a oprit nimeni să lase acolo amintiri olfactive de neuitat, mai ales pentru prospețimea aerului atât de necesară în vremuri de izolare.
I-am sunat într-o doară pe cei de la administrația domeniului public și problema s-a rezolvat în două faze: întâi a apărut un camion din care a coborât cineva fără nicio unealtă de strâns mizeria, în a doua s-au mobilizat 10 persoane și un șef, au înconjurat grămada și doi dintre ei au colectat totul, iar restul au fumat.
La scară mai mare, în vremuri pașnice, nu ne mirau inaugurările de autostrăzi anunțate prin conferințe de presă pompoase, urmate de valurile de reacții despre zeci de kilometri care nu fuseseră de fapt finalizați. Și tot atunci, declarativ, nu ne lipsea nimic, în lupta cu pandemia. Știm cu toții cât de bine au fost dotate spitalele și personalul medical cu echipamente, dezinfectant și medicamente. Portalul dedicat finanțării IMM-urilor a fost așteptat ca soluție salvatoare de mulți antreprenori, dar a funcționat doar câteva ore înainte de a colapsa și a repornit doar câteva zile mai târziu, e drept, cu o arhitectură mai solidă.
Părinții știu cât de bine este pregătit sistemul de învățământ pentru transformarea digitală. În comentarii furioase, menționează că și dacă ar reuși să asigure logistica on-line necesară copiilor, rămâne problema formării, atât a elevilor, cât și a profesorilor. Cifrele arată că în Uniunea Europeană, România este în josul clasamentului ca număr de elevi cu acces la calculator, spre deosebire de Țările Nordice, Franța sau Spania. Din păcate, avem și cel mai mare procent de elevi fără abilități digitale de bază. Nu e un rezultat surprinzător, dacă îl suprapunem cu rata analfabetismului funcțional la tinerii de 13-15 ani, de 38%. Toate aceste neajunsuri umbresc faptul că avem o infrastructură bine dezvoltată de internet de bandă largă, că majoritatea românilor dețin telefoane mobile și că Bucureștiul este una dintre cele mai pregătite capitale să facă față muncii prin mijloace digitale, din lume.
Ne-am obișnuit atât de mult să ne construim realitatea dintr-o sumă de lucruri nefinalizate cum trebuie, încât aproape că ne-am resemnat și am inclus în destinul nostru mioritic standardele lui Dorel.
Iată însă că pandemia, care ne schimbă fundamental viețile, ne va transforma și modul în care oferim răbdare, înțelepciune, cât și capacitatea de a primi, de a asculta și de a învăța. Lumea noastră s-a schimbat, noua normalitate are o perspectivă geografică mai mică, dar o așteptare mult mai mare de reîntoarcere la emoție autentică, de 100%.
#StațiAcasă #Solidaritate














