La aproape 200 de kilometri est de Istanbul, în partea asiatică a Turciei, uzina Otokar, cea care, în trecutul nu foarte îndepărtat, a asamblat și autobuzele care asigură transportul urban din capitala României a demarat asamblarea primelor unități dintre cele 1.059 care vor intra în dotarea armatei române. Nu e deloc ușor să găsești „bârlogul” COBREI, drumul purtându-te de la aeroportul din Istanbul către spectaculoasele poduri peste Bosfor și, mai apoi, pe autostrăzile aglomerate care brăzdează frumosul peisaj de pe malul estic al strâmtorii care leagă Marea Neagră de Marmara.

După mai bine de două ore de drum, în Sakarya, poarta uzinei Otokar ne întâmpină cu pază înarmată și multă forfotă generată de vizita grupului de jurnaliști care au șansa de a vedea cu ochii lor locul unde ia naștere primul lot de vehicule blindate COBRA II destinat armatei române. Ajunși în clădirea administrativă, în care la fiecare pas te simți privit de ochii blânzi dar iscoditori ai lui Vehbi Koç, întemeietorul celui mai important grup industrial din Turcia, suntem invitați în sala de conferințe, locul în care ne sunt dezvăluite detaliile abia semnatului contract de asociere dintre Otokar Land Systems și Automecanica Mediaș.

Conform acestuia, după ce turcii vor produce în uzina din Sakarya 278 de vehicule blindate tactice COBRA II 4×4 pentru România, restul de astfel de mașini de luptă, până la 1.059, vor fi asamblate, parțial, la Automecanica Mediaș. Este important de notat că firma românească intrată în joint-venture cu Otokar nu este aceeași cu partea din Automecanica aflată în posesia nemților de la Rheinmetall, ci o entitate separată.

Revenind la contractul de dotare a armatei române cu blindate ușoare COBRA II, acesta are o valoare totală de 4,26 miliarde de lei (cca. 850 mil. euro), fără TVA, primele livrări (cele venite din Turcia) fiind programate pentru ultimul trimestru al anului 2025, iar restul pe parcursul a cinci ani. În ciuda insistenței noastre, oficialii turci nu au dezvăluit cât din valoarea contractului este aferentă retehnologizării uzinei din Mediaș pentru a putea asambla noile vehicule și nici dacă, după finalizarea livrărilor către armata română, există perspectivele livrării unor alte astfel de mașini de luptă către alte state. Cert este că, așa cum a explicat pentru Economica.net Sedef Vehbi, șefa diviziei militare a Otokar, „contractul cu Automecanica este «win-win» pentru că uzina din România primește tehnologie și know-how, în timp ce noi avem o poartă deschisă către Europa pentru produsele noastre”. Mai mult decât atât, ea își dorește ca parteneriatul cu România să fie extins și către alte tipuri de vehicule militare pe care le produce Otokar.

Roboții, o prezență discretă

Imediat după finalul prezentării susținută de oficialii turci, vizita a continuat cu halele de asamblare ale tuturor vehiculelor militare realizate de turci. Uzina din Sakarya produce, pe linii e montaj paralele, atât blindatele ușoare Ural, Cobra și Akrep, cât și Arma, cu șase sau opt roți,, sau chiar șenilate Tulpar.

Prima hală de producție, cea destinată tăierii, presării și sudării elementelor de șasiu și caroserie a fost încă din start supusă unui embargo foto-video, jurnaliștilor rămânându-le doar posibilitatea de a înregistra pe retină procesul tehnologic. Aici, după cum au explicat oficialii companiei, 205 angajați mai întâi taie foile de metal cu grosimi de până la 85 mm, acestea intrând apoi în procesul de polizare și presare, unele dintre ele, aleatoriu, fiind supuse unor teste de penetrare atât fizică cât și chimică. Sudura propriu-zisă este executată de o mână de roboți care, ulterior, lasă locul tot oamenilor pentru finalizarea lucrărilor. „Brațul roboților nu poate pătrunde în toate zonele necesare”, ne explică unul dintre oficiali, menționând și că imediat după finalizarea sudurilor, caroseriile ajung în departamentul de vopsire.

La câțiva pași, în hala de asamblare, ne este permisă utilizarea aparatelor foto și video și, odată cu asta, ni se explică întregul parcurs de producție care face mașinile de luptă să se transforme din simple caroserii în vehicule în toată puterea cuvântului. Așezate pe două rânduri, câteva zeci de blindate Cobra – unele etichetate deja ca fiind destinate armatei române -, și Arma primesc mai întâi izolația și geamurile pentru ca, mai apoi, să le fie instalate cablurile electrice, roțile, motoarele (Cummins în cazul celor destinate României), transmisiile (Allison) și echipamentul specific. Totul manual. Deși nu era prima dată când vizitam halele uzinei Otokar, cu ani în urmă fiind prezent la debutul asamblării autobuzelor cumpărate de primăria București de la același producător, lipsa automatizării – și atunci, și acum – a fost surprinzătoare. În timp ce unele uzine auto au început să folosească în procesul de producție chiar și roboți umanoizi, iar în altele mare parte din activitate a fost preluată de coboți și vehicule cu deplasare automatizată, cea a Otokar a rămas aproape în totalitate una în care oamenii fac aproape toate lucrările, inclusiv pe cele repetitive. E drept că, având o producție limitată, foarte flexibilă, și o mână de lucru cu costuri reduse, amplasarea unor roboți ar fi fost nu doar costisitoare, ci și lipsită de o logică economică.

Trebuie menționat că, deși uzina Otokar din Sakarya este una singură, ea este divizată în secțiuni separate pentru producția de autobuze și cea de vehicule militare. Singurele locuri în care aceste două activități se întâlnesc sunt laboratoarele și pistele de testare. Și, dacă tot am ajuns la capitolul laboratoare, merită evidențiat faptul că, pe lângă un test foarte elaborat al suspensiilor, mașinile produse de compania turcă sunt supuse unor verificări elaborate care implică durabilitatea la diferite temperaturi – un viitor vehicul al armatei române tocmai se afla într-un „frigider” în care acul termometrului coborâse la minus 33 de grade Celsius -, rezistența la explozibili sau comportamentul electromagnetic.

Tot oficialii turci au explicat că întregul proces de producție, dar și cele de testare, sunt compatibile cu cerințele NATO. De exemplu, conform standardelor impuse, în cazul exploziei unei mine sau a altor materii inflamabile, nu trebuie să existe obiecte care să zboare în interiorul vehiculelor. Testare făcută inclusiv cu manechine, rezistența la explozibili, implică, pe lângă un blindaj adecvat, folosirea unor materiale care absorb energia. „Deși NATO nu solicită un tip de scaune care să absoarbă energia unei eventuale explozii, noi folosim această dotare”, dezvăluie șeful unuia dintre laboratoarele de testare, nu înainte de a menționa că uzina produce vehiculele după specificațiile cerute de clienți. Prin urmare, chiar dacă Otokar poate amplasa un blindaj suplimentar în anumite zone sau diferite echipamente în interior, caietul de sarcini furnizat de client este cel care arată cu exactitate ce trebuie instalat pe mașina respectivă și ce nu.

Dacă în halele de asamblare ale uzinei Otokar tehnologia de ultimă oră pare să fie doar o poveste frumoasă, laboratoarele sunt la un nivel pe care mulți alți producători de vehicule l-ar putea considera din viitor. În cazul testului suspensiilor, rezultatele obținute în doar două – trei luni pe banc ar fi însemnat mai bine de un an de verificări pe piste special amenajate, iar laboratorul de testare a câmpului electromagnetic este unul dintre cele mai mari din Europa putând găzdui atât un tanc cât și un autobuz sau chiar un elicopter.

Defilarea „armatei” Otokar

Dincolo de testele de laborator, mașinile de luptă – ca și autobuzele – produse de Otokar sunt verificate îndelung pe piste special amenajate amplasate chiar în perimetrul uzinei. Într-o zonă protejată din spatele halelor de asamblare întreaga pleiadă de vehicule militare a companiei turce aștepta să fie admirată și… testată. Atât pe șosea cât și în zone cu denivelări, urcări abrupte în rampă și coborâri în pantă, sau chiar pe un traseu off road, vehiculele Cobra, Arma și Tulpar și-au dovedit calitățile în fața jurnaliștilor. E drept că o impresie clară asupra capacităților de deplasare poate fi făcută doar comparând modelele Otokar cu cele ale competiției, însă, spectacolul organizat de gazdele din Turcia a fost mai degrabă menit să înlăture, măcar parțial, neîncrederea celor care consideră că armata română ar trebui să încheie contracte de dotare cu companii mai cunoscute din industria de apărare și cu livrări mai importante către statele NATO.

Cert este că, deși se mândrește cu vânzarea a mai bine de 33.000 de vehicule militare către circa 40 de state, Otokar a livrat până acum doar ceva mai mult de 1.500 de unități Cobra II, dintre care nu mai mult de 600 către state membre NATO, inclusiv Turcia. În acest context, contractul de peste 1.000 de vehicule de acest tip cu armata română pare a fi, de departe, cel mai mare obținut vreodată de compania turcă. Un element important care a contat enorm în acceptarea ofertei Otokar de statul român a fost componenta de „offset” care prevede realizarea a 80% din producție în România. Cât și ce va adăuga Automecanica Mediaș la șasiurile și caroseriile venite din Turcia rămâne de văzut, însă este deja limpede că în viitoarele modele Cobra II ale armatei române vor exista componente furnizate și de subcontractori din România precum RomTech, Pro Optica, Blue Space Technology sau Interactive Software.

Grupul Koç, investitor major în economia românească

Koç Holding, compania care controlează Otokar, nu este deloc străină de industria românească, iar parteneriatul cu Automecanica Mediaș nu este decât o extindere a imperiului turc către mai multe ramuri industriale din România. Poate cea mai cunoscută investiție a marelui grup turc este cea realizată odată cu preluarea uzinei de vehicule de la Craiova. Ford Otosan, compania care asamblează acum în Oltenia modelele Ford Puma, Transit Courier și Tourneo Courier, este un joint-venture cu părți egale între holdingul turc și americanii de la Ford. Același holding deține Arcelik, compania care produce electrocasnice la uzina Arctic din Găești, dar și Entek, o firmă din zona de energie care a intrat recent în România. Tot Koç deține și platforma de tranzacționare KoçZer, și ea cu activități în România, sau companii din domeniul soluțiilor pentru plăți sau chiar din cel de servicii medicale.

În Turcia, imperiul fondat de Vehbi Koç este cel mai mare holding al țării și singurul conglomerat turc prezent în clasamentul Fortune 500. Grupul generează 8% din produsul intern brut și 11% din exporturile țării. Printre companiile deținute de Koç Holding se numără nume cunoscute precum Tüpras, Aygaz, Ford Otosan, Tofas, Türk Traktör, Arçelik, Beko, Grundig, Yapı Kredi Bank, Otokar sau RMK Marine. (Foto: (c)LifeNews.ro)

Citește și: