Chișinău, fratele de care ne pasă din când în când

Ca mulți copii din generația mea și la fel ca părinții mei, am învățat rusa fără să putem să refuzăm această opțiune, din generală și până la sfârșitul liceului. În total, 7 ani, de care am decis să mă despart odată cu intrarea la facultate, când am început franceza. „Stalin și poporul rus / libertate ne-au adus” era refrenul pe care trebuia să îl recite mama mea, care a reușit să îmi transmită oroarea devotamentului impus cu tancul. Și iată-mă în Chișinău, conversând într-o limbă pe care am crezut-o uitată de peste douăzeci de ani cu vânzătoarele care nu se descurcă prea bine în română. În taxi, șoferii preferă navigația în rusă, la Retro FM ascultăm melodii rusești din anii ’90 și Adriano Celentano, văd o firmă pe care scrie „Antioșca”, un diminutiv de la Anton. Înțeleg majoritatea contextelor, totul mi se pare foarte natural și mă bucur că pot vorbi cu oamenii, care sunt foarte prietenoși și calzi.

Așa aflu că de peste Prut au plecat masiv moldovenii, în căutarea unui trai mai bun, așa cum am făcut-o și noi.  La fel, au o rată a natalității în scădere dramatică. Chișinăul, care a schimbat de la instalarea democrației peste 10 primari, are oficial în jur de 700.000 de locuitori, dar neoficial mult mai mulți. Traficul a ajuns să fie foarte problematic, sufocat de mașini deja rulate în Europa, iar antreprenori sunt apăsați de taxe și de dese schimbări politice… cu impact asupra stabilității macro și la nivelul fiecărei familii. Ca la noi.

Sub una dintre cele 7 coline se află foste galerii de calcar prin care a început să pătrundă apa freatică, dar nu sunt bani pentru sistematizare și consolidare. Sau au fost, dar nu se mai știe cine i-a furat. Ceea ce nu îi împiedică pe constructorii de imobile rezidențiale să-și finalizeze fix aici construcțiile gata să îi primească pe cei care vor un stil de viață mai capitalist, la fel cum s-a întâmplat cu mlaștinile din Pipera.

Studenții sunt greu de convins să vină la cursuri și preferă să plece în alte țări decât să rămână să lucreze acasă, la fel de entuziaști ca generațiile noastre Z. În schimb, a înflorit frumos turismul viticol și experiențele de degustare de vinuri, asociate cu bucătăria rafinată. Există chiar o facultate unde absolvenții să propun să își materializeze visul de a crea un vin propriu, care să fie premiat la cel mai mare concurs din domeniu, la Berlin.

Cele 13 bulevarde ale Chișinăului au nume emblematice: Dacia, Alba-Iulia, Moscova, Iuri Gagarin, Renașterea Națională, Grigore Vieru. La fel de emblematice sunt și valutele afișate la casele de schimb, în ordinea importanței lor: dolarul american, euro, rubla, leul moldovenesc și hryvnia ucraineană. Economia națională depinde de tot atâtea influențe și își caută propriul drum.

Noi, frații de peste Prut, avem mai multe de făcut pentru familia noastră. Da, avem Cărturești și PRO Tv la Chișinău, dar pentru viața de zi cu zi a moldovenilor, e nevoie de mai multă implicare.