Share
Clipa de luciditate a Gabrielei Firea

Clipa de luciditate a Gabrielei Firea

Teoretic, anunțul de ieri al primarului Capitalei privind renunțarea la vinieta Oxigen poate fi considerat un moment de luciditate. Dincolo de modalitatea aleasă de ea pentru a „ucide” o măsură fără noimă în acest moment, doamna Firea a avut însă, tot ieri, o altă luare de poziție cât se poate de echilibrată și cu sens, fără legatură cu taxa.

Dezbaterile pe tema utilității și a modalității de aplicare a vinietei Oxigen au încins în ultimele luni rețelele de socializare. Fiecare dintre cele două tabere în care edilul a reușit să împartă bucureștenii și-a susținut partea de adevăr cu argumente mai mult sau mai puțin ancorate în realitate. Speriată de postura incomodă din punct de vedere politic în care chiar ea s-a plasat într-un an electoral, Gabriela Firea a găsit o soluție cel puțin discutabilă de a stopa aplicarea taxei de acces în București: „referendumul” pe Facebook.

Așa cum era de așteptat, acest „referendum” – cum ea l-a numit – are o valoare statistică sau juridică egală cu zero, însă a fost suficient pentru a justifica retragerea primarului dintr-un proiect care nu putea să îi aducă decât prejudicii. Dacă până aici lucrurile, deși pline de ipocrizie, sunt logice, declarația Gabrielei Firea din momentul anunțului privind renunțarea la vinieta Oxigen arată cât de puțin a înțeles edilul din această „experiență”.

Cu propriile cuvinte ea a dovedit că e mai interesată de realegerea în postura de primar al Bucureștiului decât de cetățenii care ar trebui să o voteze pentru această funcție. Dacă tot a făcut un pas riscant, în loc să amâne măsura și să demareze un proiect amplu de realizare a parcărilor P&R la toate principalele intrări în oraș conectând toate aceste puncte de tranzit cu mijloace STB și, eventual, linii de metrou, să dovedească cu documente clare presiunile pe care le face pe lângă Ministerul Transporturilor pentru realizarea șoselei de Centură și pe lângă cel de Interne pentru ca polițiștii să își facă datoria de a impune legea inclusiv în privința parcărilor neregulamentare, doamna Firea a preferat postura de susținătoare deșănțată a voinței populare. Aceeași voință populară pe care a uitat să o ia în calcul atunci când a decis, aproape peste noapte, impunerea vinietei Oxigen.

Ce nu a priceput nici în al 12-lea ceas primarul Capitalei este că românii ar fi acceptat mult mai ușor taxa dacă, mai întâi, li s-ar fi oferit posibilitatea de a evita plata ei prin ocolirea orașului sau prin parcarea mașinilor lângă Centură pentru a se deplasa apoi cu autobuze sau tramvaie rapide către locurile de muncă. Sigur, nimeni nu acceptă o taxă cu bucurie, iar dovada e chiar rezultatul „referendumului” pe Facebook, dar ca ales al urbei, după ce oferi soluții îți poți permite să impui restricții pentru binele celor care te-au votat. Nu invers!

Totuși, Gabriela Firea a surprins plăcut, tot ieri, printr-o declarație cât se poate de bine ancorată în realitate. Remarcând că există multe persoane care înţeleg importanţa folosirii mijloacelor de transport în comun, dar preferă să folosească autoturismul personal, ea a menționat că „s-a cumpărat o maşină cu 400 – 500 de euro dintr-un cimitir de maşini, din Europa. (…) Din păcate, există această percepţie: de ce să îmi cumpăr un autoturism, nou, Euro 6 şi să mă fac de ruşine în cartier că mă vede lumea că merg cu Duster? Mai bine merg cu un BMW de 30 de ani, dar se cheamă că am BMW”. Trecând peste blamarea unei singure mărci pentru faptul că a devenit un exponent al statutului îndoielnic, ca și mii de modele Audi sau Mercedes-Benz de exemplu, trebuie acceptată logica și realitatea celor spuse. Nu cred că există cineva care să nu fi remarcat încrâncenarea multor români de a „păcăli” propriul statut prin achiziționarea unei mașini din gama premium chiar dacă veniturile sale îi permit, cel mult un model Dacia sau Fiat.

Apoi, tot Gabriela Firea a mai arătat un adevăr actual și la fel de vizibil „să ştiţi că mă doare sufletul când văd patru autobuze Euro 6 care, goale, merg prin centrul Bucureştiului. Pentru că nu e normal aşa ceva. Întâi, toată lumea s-a plâns că autobuzele nu sunt cum trebuie. Acum sunt, cele mai multe, cum trebuie. Şi umblă goale. Pentru că toată lumea vrea în maşină. Atunci, suportăm consecinţele, dacă toată lumea vrea maşină. Şi câte unul cu maşina, nici măcar doi – trei. Cei mai mulţi… omul şi maşina. Haideţi acum, împreună, în centru! Ce o să vedem? Omul şi maşina”.

Poate contrazice chiar și cel mai fervent contestatar realitatea celor spuse ? Eventual, doar cei care, în fiecare dimineață, se înghesuie în metrourile arhipline aflate în subordinea Ministerului Transporturilor. Prin deducție logică, acele autobuze STB moderne și goale despre care vorbește Gabriela Firea au o problemă, una numită viteză de deplasare în trafic la ore de vârf. Relevantă în acest sens e chiar una dintre puținele măsuri bune ale edilului: reluarea transportului în comun către localitățile limitrofe. Locuitorii unor orașe precum Afumați, Voluntari, Chiajna, Pantelimon sau Buftea au acum la dispoziție linii cu autobuze care circulă rezonabil, mult mai bine decât faimoasele maxi-taxi ale transportatorilor privați ocrotiți ani mulți de stat. Ciudat însă pentru cei care văd lucrurile la fel ca Gabriela Firea, aceste autobuze sunt și ele, în mare parte din timp, goale. De ce? Pentru că intrările rutiere în București sunt blocate, iar autobuzele (e de menționat că, mai puțin logic, unele dintre ele aparțin primăriei domnului Pandele de la Voluntari) stau în trafic pentru a ajunge la destinație cu jumătățile de oră sau chiar cu orele. Tocmai pentru că încă nu există acel tampon indispensabil în calea traficului numit Centură. Una presărată la toate intrările principale cu parcări de tranzit măcar către autobuzele STB dacă despre metrou sau tramvai nu putem vorbi într-un orizont de timp rezonabil.

Și ajungem iar la luciditatea de moment a edilului Capitalei. Dacă tot a văzut realitatea, de ce nu elaborează Gabriela Firea un plan clar de impunere a unei taxe de acces în București pentru 2024 sau 2030, de exemplu, dată până la care instituția pe care o reprezintă își ia responsabilitatea fermă de a pune la punct toate cele menționate mai sus: P&R, linii rapide, centură, amenzi pentru contravenienții care parchează pe unde apucă? Bucureștiul are nevoie de un plan multianual și apolitic de depoluare prin eficientizarea transportului, nu de unul făcut peste nopate valabil doar până la finalul unui mandat de primar înregimentat într-un partid, oricare ar fi acela.

Nu știu cum ar reacționa bucureștenii la o astfel de dovadă de luciditate, dar eu unul aș vota primul candidat care pune în dezbatere publică un astfel de proiect pe termen lung, menționând și ce responsabilități sau penalități își asumă în fața alegătorilor. Un om care să nu se gândească doar la câștigul său financiar sau electoral imediat, ci la motivul pentru care este ales de cetățeni: o viziune lucidă asupra modului de a le face viața mai bună!

Citește și:

Leave a Comment