Spaima cu mască antivirus

Îi zâmbesc larg taximetristului care mă primește în limuzină, după ce îi ud toată tapițeria din spate cu umbrela șiroind generos. Nu pare supărat, e doar nedumerit pentru că am un pic de accent și decide că vin din Belgia, pentru eliminarea misterului. Până să îi explic originea mea estică, îmi spune pe un ton foarte serios că municipalitatea a decis ca toți turiștii să vadă un filmuleț educativ, ca să ne protejăm de noua pandemie. Îmi spun în gând cu invidie că francezii sunt foarte disciplinați și că autoritățile știu să ia măsuri de prevenție.

Și așa mă uit pe un smartphone cum pătrund într-un apartament niște indivizi cu halate și măști albe, cum își pun mănuși chirurgicale și pe neașteptate scot niște pistoale cu care lichidează gazdele. Zbang. Șoferul mă anunță că filmulețul e primit de fapt de la un prieten și că nu s-a putut abține să nu mi-l arate, e prea amuzant. Decretează că mai are o surpriză video pentru mine, la fel de interesantă. Mă uit la balta care se prelinge din ghetele mele pe preșul de cauciuc și aprob rapid a doua vizionare. Privesc cum o femeie asiatică aranjează un fel de boschet, tunde cu grijă crengile mai mari și la un moment dat descoperă un cuib de păsări. Mănâncă cei trei pui neajutorați unul câte unul, de vii. “Chinezii ăștia îngurgitează absolut orice”, conchide taximetristul. În rest e foarte galant, la destinație se aruncă într-o băltoacă și îmi deschide portiera.

Îmi dau seama că oriunde ne-am afla, trăim în mijlocul unei spaime colective, în care vinovatul de origine pare să fie o națiune întreagă, cu ochii oblici. Încercăm să ne protejăm identitatea și viața, uneori cu umor, dar realitatea neputinței se rostogolește mult prea repede peste noi. Campaniile despre necesitatea consumului zilnic de apă sunt înlocuite cu mesaje imperative legate de spălatul pe mâini, cu apă și săpun. În linia întâi a luptei cu un dușman cu nume de bere se află cadrele medicale și ne urmăresc fețele lor distruse de presiunea măștilor de protecție, care nu trebuie atinse cu mâinile neizolate și care trebuie înfipte adânc și dureros în piramida nazală, ca să fie cât de cât eficace. Și parcă toate scenariile de filme de groază se derulează la știri, în fiecare zi, cu numere de victime, din toate țările. Să vină speranța, pentru că lumea noastră, așa cum o știam, se sufocă sub o mască aproape neputincioasă, dominată de spaimă, minciună și neîncredere.