Nu ne-a pregătit nimeni să contemplăm moartea atât de aproape

Panica pe care o încercăm a fost amplificată permanent de teorii ale conspirației. Pornind de la un sâmbure de adevăr, multe nulități au creat scenarii apetisante, doar ca să intre în mult râvnitul youtube trading. Au dat sfaturi inepte comunităților care îi urmează sau au făcut glume grotești despre cât de cool e să strănuți peste oameni sau alimente.

Să fi pornit totul de la extratereștri, ghețarii care s-au topit, Bill Gates, chinezii care își testează propria armă biologică? Poștărița care i-a adus mamei pensia a fost atât de convingătoare în susținerea virusului scăpat din laborator și începerea celui de-al treilea război mondial, încât aproape i-a generat bietului meu părinte un atac cerebral. Știu că nu are un o slujbă ușoară și mulți bătrâni depind de ea. Îi e frică de moarte și necunoscut, așa cum îmi e și mie. Doar că eu refuz să rostogolesc scenarii de groază și nu mă hrănesc cu spaima audienței.

Mass-media a relatat fără încetare știri negative, dar cu substanță, iar reporterii s-au înghesuit, neprotejați, să ia interviuri iresponsabililor care nu au recunoscut că ei înșiși ar fi putut să reprezinte un risc de contaminare. Unii dintre ei au dosare penale, dar ce mai contează? Tot jurnaliștii au fost invitați la o conferință de presă de nivel înalt, unde organizatorul le-a comunicat că ar putea fi virusat și că se autoizolează. Sunt și televiziuni care avertizează pe burtieră că mâncarea ar putea fi rechiziționată, de mâine. E o competiție între cele mai oribile informații, cele mai groaznice detalii și cele mai neizbutite declarații de presă din partea unor oficialități care fie ascund adevărul, fie nu știu să se exprime. Veștile din alte țări sunt apăsătoare, iar statisticile mortuare cresc în fiecare zi.

Familia mea și a multor români a străbătut tragedii inimaginabile. Războaie, foamete, maladii pentru care nu exista niciun medicament. Bunicul meu a fost mobilizat la 1 septembrie 1939 și s-a mai întors acasă în 1945. Nu a crezut în război, obișnuia să tragă în aer cu speranța că nu nimerește pe nimeni și când mânca un morcov, credea că savurează cea mai grozavă delicatesă. Mama mea a fost născută pe vremea când România returna datorii de război, pe scurt când Rusia ne jefuia de orice, de la trifoi la lână de oaie. În satul ei au bântuit tifosul sau scarlatina și mulți oameni lipsiți de apărare au pierit fără nicio șansă. Iar acum românii veniți din Italia s-au întors la bătrânii lor de la sate cu un cadou mortal, fără nicio mustrare de conștiință. Nu o să știm niciodată cât de des se spală pe mâini, pentru că în mediul rural de-abia există apă curentă și canalizare, iar multe dispensare au fost închise…

Ne va lua mult timp să învățăm că viața e fragilă și că suntem responsabili pentru alegerile noastre. Și pentru supraviețuirea comunității.