Îți mulțumesc, libertate!

Tata mi-a explicat că ursul călătorise mult ca să mă întâlnească, dar m-am speriat și am început să plâng pentru că mi se părea o jucărie prea mare pentru mine. Îl mai am încă, are cam 60 de centimetri înălțime și îmi aduce aminte de sărbători de iarnă line, când ai mei se străduiau să împodobească bradul, să facă salată de beuf, sarmale, piftie, plăcinte și tort. Ne vizitam rudele și făceam schimb de bunătăți, ieșeam la săniuș și totul părea foarte simplu.

Prin anii ’84 devenise din ce în ce mai greu să găsești o bucată de brânză în piață, iar la televizor șeful statului ne asigura că suntem măreți, că ne vom face planul cincinal și că vom ajunge cu toții o societate multilateral dezvoltată. Crăciunul tradițional devenise un lux greu de susținut, stăteam la cozi pentru alimente de bază, aveam rație la pâine, ulei, zahar, carne sau iaurt, iar medicamentele pentru tata erau greu de găsit. Atunci a început și construcția Palatului Parlamentului și distrugerea a sute de case, a unor biserici frumoase, a spiritului unor oameni care nu își doreau să fie nivelați – sistematizați în jargonul vremurilor – așa cum se întâmpla în Coreea de Nord, țara care l-a inspirat pe iubitul nostru conducător.

Prin ’89 situația familiei și a cunoscuților mei se înrăutățise abrupt. Rudele noastre de la țară fuseseră anunțate că satul în care se născuse mama urma să fie sistematizat și el, transformat în balastieră, pentru ca Argeșul să aibă un curs controlat. Toți țăranii urmau să fie strămutați în altă localitate, în blocuri fără bucătării și să nu aibă nimic în proprietate. Mama, medic la Salvare, se întorcea de la lucru cu povești teribile. A trebuit să constate decesul mai multor bebeluși, morți prin înghețare, într-un orfelinat unde erau internați. De la ea am aflat că femeile care decideau să facă întrerupere de sarcină erau lăsate să moară, pentru că nesocotiseră regula impusă de Ceaușescu: avortul era ilegal și cu fiecare copil în plus, o femei primea 100 g de salam în plus la rație. Ne era frică să ascultăm mai tare Radio Europa Liberă, pentru că vecinii noștri erau milițieni. La Alimentara găseam doar cutii cu creveți vietnamezi și compot de piersici. Încercam să mă refugiez în cărțile mele, dar la liceul de matematică-fizică la care eram înscrisă trebuia să fac față socialismului științific, iar în prima lună de școală eram trimisă la practică agricolă, la cules de roșii și porumb. Îmi plăceau Madonna și George Michel, făcusem rost de balerini turcoaz și îmi umflasem părul ca solistul formației Modern Talking, dar trăiam un sentiment de apăsare continuă și de lipsă de speranță. Credeam că niciodată nu o să scăpăm de dinastia Ceaușescu.

De aceea, acum 30 de ani, când Dinescu și Caramitru au apărut la televizor nerași și cu ochii îngroziți, am crezut că în programul impus de două ore s-a strecurat o greșeală și că piesa de teatru obligatorie de marți a fost mutată vineri, 22 decembrie 1989. Aveam 16 ani, ce vedeam pe ecran nu era ficțiune, ci tumultul unei suferințe cumplite și teama că un scelerat și sistemul lui de acoliți ar fi putut să ne sistematizeze pe toți, prin închisoare, tortură și moarte. Cei care au ieșit în stradă primii, la Timișoara, au fost prinși, maltratați, uciși, iar trupurile lor arse. În București, la Universitate, alți români disperați au fost împușcați, călcați de șenilele tancurilor sau atacați de miliție cu șurubelnițe, înainte de a fi aruncați în dube și duși la Jilava.

Să nu uităm cum ne-am plătit primul nostru Crăciun liber, acum 30 de ani. Să ne gândim la familiile celor care s-au sacrificat, pentru libertate. Și să nu ne mai lăsăm sistematizați, niciodată!

Adina Ionescu a creat şi derulat, în ultimii 20 de ani, campanii integrate de comunicare pentru industrii diferite precum auto (Groupe Renault / Automobile Dacia), petrol și gaze (Grupul MOL), IT/C (Nokia), infrastructuri electrice şi digitale (Legrand, Schneider Electric), comerţ exterior (Samsung Corporation). Adina s-a implicat activ în diferite iniţiative bazate pe voluntariat şi crede în susţinerea societăţii civile. De-a lungul carierei şi-a asumat consilierea membrilor din Board cu privire la strategia de comunicare, managementul reputației, definirea platformelor de responsabilitate socială corporativă, precum și gestionarea relaţiilor cu autoritățile centrale și cu asociațiile profesionale.