Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie. Vis grandios cu șapte etaje

Mi-am spus să privesc lucrurile în ansamblu, mai detașat, cum am învățat la cursurile de leadership. Doar știu că România arată decorativ din avion. Doar că acolo, sus, e tare frig și eu nu pot să rezist pe termen lung printre nori pufoși. În fiecare zi conduc o oră și jumătate până la lucru, iar de la volan lucrurile stau altfel și destul de gri. România mea e peticită și prin găurile ei de speranță s-au scurs milioane de români, care au decis că viața lor trebuie să își schimbe conturul mioritic.

Eu una am rămas şi dărâm ziduri de indiferenţă, cu micile mele puteri. Sunt antrenată cu munca, am început-o de când eram studentă, în reprezentanța unei mari firme originare din Coreea de Sud. Am învățat multe lucruri folositoare acolo, am cunoscut o cultură mult diferită de a noastră, bazată pe reușita colectivă. Mi-aduc aminte cum ne-a vizitat un mare șef, un domn cărunt şi distins, care s-a oprit să vorbească cu mine, cea mai tânără și neînsemnată din echipă. ”Miss Adina, what is your dream?”, m-a întrebat. Cred că i-am răspuns că vreau să vizitez Europa sau să îmi cumpăr mobilă în sufragerie. „The dream must be big”, mi-a replicat. Iar acum, visul meu despre România nu încape într-o frază.

”Miss Adina, what is your dream?”, m-a întrebat. Cred că i-am răspuns că vreau să vizitez Europa sau să îmi cumpăr mobilă în sufragerie. „The dream must be big”, mi-a replicat. Iar acum, visul meu despre România nu încape într-o frază.

Vreau să avem adolescenți capabili să citească. 40% dintre tinerii de 15 ani abia înțeleg texte simple și nu pot să rezolve probleme elementare de matematică. Peste trei ani vor avea la dispoziție doar meserii necalificate şi prost plătite sau ajutorul de șomaj. Se vor simţi dezamăgiţi, frustraţi şi poate furioşi.

Am nevoie de respect datorat celor vârstnici. Seniorii acestei țări nu merită să fie umiliți și folosiți drept masă de manevră. Pensionarii de acum și-au plătit la timpul lor toate obligațiile, cum și noi ne achităm taxele, pentru un viitor pe care îl sperăm acceptabil.

Visez ca mamele să fie mai mult ajutate de societate. Nu ştiu cine e geniul care a statuat că nu e suficient să fii femeie, ci trebuie să te multiplici de trei ori ca să îți dovedești utilitatea. În plan fizic, ești doar una și ai de navigat printre obligații apăsătoare, fără încetare. E cel mai greu serviciu din lume.

Îmi doresc să acceptăm că plămânii noștri nu respiră ciment. Aș vrea să plantăm copaci, nu să mutilăm, jupuim și distrugem puținii arbori care ne mai dau oxigen în orașe. Iar la munte, unde sunt tăieri masive de păduri, să nu încetăm să reparăm distrugerile, chiar dacă eforturile noastre cresc greu.

Dulce Românie, mai visez pentru tine autostrăzi! Să dezvolți infrastructura înseamnă muncă multă, responsabilități uriașe, nu panglici ministeriale. Depășește un ciclu electoral, iar gloria nu e garantată. Oare ar fi posibil ca parlamentarii pe care îi votăm la anul să își asume, colectiv, măcar o autostradă?

În 30 octombrie vom comemora zeci de tineri cu aripile arse sau care n-au avut nicio șansă în spitalele noastre murdare și neechipate, după un chin de nedescris. Suferința lor nu a generat o schimbare a sistemului sanitar, pe care eu mi l-aș dori zguduit și transformat, spre binele românilor.

Iar dacă veşnicia acestui popor s-a născut la sat, acolo vreau să existe canalizare, electrificare, toalete în case și școli. Doar că această veșnicie a plecat în pribegie, cu milioanele de români care au cules măsline sau căpșuni, au săpat șanțuri sau au lucrat pe șantiere insalubre, pe alte meleaguri.

„The dream must be big”. Și eu nu încetez să visez că România ne va uni, pe cei de aici și pe cei plecați.

Adina Ionescu a creat şi derulat, în ultimii 20 de ani, campanii integrate de comunicare pentru industrii diferite precum auto (Groupe Renault / Automobile Dacia), petrol și gaze (Grupul MOL), IT/C (Nokia), infrastructuri electrice şi digitale (Legrand, Schneider Electric), comerţ exterior (Samsung Corporation). Adina s-a implicat activ în diferite iniţiative bazate pe voluntariat şi crede în susţinerea societăţii civile. De-a lungul carierei şi-a asumat consilierea membrilor din Board cu privire la strategia de comunicare, managementul reputației, definirea platformelor de responsabilitate socială corporativă, precum și gestionarea relaţiilor cu autoritățile centrale și cu asociațiile profesionale.

Citește și:

• Recitindu-l pe Kafka: Atunci când cea mai bună afacere e să nu faci nimic
• Taxa „Oxigen” a doamnei Firea: Românii, obligați să plătească incompetența