Reperele de dinainte de sărbători

În business și în viața personală, înainte de sărbători ne schimbăm într-un fel în care nu mai reșim să o facem peste an.

În business lucrăm mai cu spor, mai cu energie, mai cu „black Friday”-kind-of-mood. Repede-repede, să încheiem și capitolul ăsta, să ne uităm pe cifre și să punem punct. Ne ajutăm colegii mai cu tragere de inimă, știind că toți trebuie să terminăm împreună treaba și să mergem acasă mai repede. Ne tolerăm șefii mai cu răbdare, știind că și ei au familii acasă și că au și ei presiunile lor, „de mai sus”…

În viața personală luăm lucrurile mai încet și mai cu răbdare, mai cu gândul de a fi „mai buni”. Suntem mai generoși, parcă ne enervăm mai puțin în trafic, înțelegând că toți vor să aibă masa plină și bradul împodobit de Crăciun… o mare de oameni, în trafic sau în magazine, ne regăsim la fel, cu aceleași dorințe, cu aceleași obiective imediate, cu aceleași sentimente.

Practic, în perioada dinaintea Crăciunului trăim, fără să ne dăm seama prea bine, o „universalitate” a emoțiilor și înțelegem că toți suntem la fel și că toți sunt ca noi. Cel mai clar trăim și vedem pe pielea noastră că „suntem o picătură din ocean și că oceanul este picătură” când începe luna decembrie și când suntem cu gândul și cu inima la scurta sărbătoare de iarnă.

De ce nu reușim să ne păstrăm reperele de dinainte de sărbători și pe parcursul anului? Ce ne face să ne înăsprim (din nou) odată ce începe luna ianuarie sau de la prima ședință din an de la birou? Ce ne face să uităm că, seară de seară, cei din trafic sunt cei care, ca noi, de Crăciun, și ca noi, acum, vor să ajungă acasă, la familiile lor?

„Vindem” universalitatea pe individualitate imediat ce începe noul an.

Am notat câteva repere pe care le-am colectat de la oameni dragi și de la mentori, cu gândul că, dacă le notez, poate le țin minte și le aplic și în ianuarie.

1. Un om care trăiește în imaginație este un om nemulțumit pururea.

Să întrebăm, să validăm supărările noastre cu cei pe care ne-am supărat; să nu ne imaginăm scenarii și nici să nu construim așteptări, că acestea ne vor nemulțumi, neîmplinindu-se.

În business, să vorbim în termeni concreți de KPI și să clarificăm lucrurile și sarcinile celorlalți, împreună cu perioada de timp în care le vrem îndeplinite. Să nu ne imaginăm că ei știu „deadline-ul” nostru și că îl vor îndeplini just like that.

În viața personală acest principiu este poveste lungă. Cred, însă, că este destul de clar pentru majoritatea dintre noi.

2. Să citim memorii și biografii, că să nu ne (mai) credem „cineva”.

Când ne credem foarte importanți, greșim. Greșim deseori în business din mândrie, pentru că mândria își este suficientă sie însăși și nu are nevoie de alțîi care să se implice. Mândria strigă singură realizarea, mândria decide singură și, deseori, tot mândria cade singură.

3. Să facem ședințele mai scurte, vorbind noi mai puțin.

Când ne exprimăm prea des (opinia) nu ajungem să ascultăm și nici să știm prea multe despre business. Acesta este singurul motiv pentru care susțin rotația oamenilor la locul de muncă: tendința unora de a face lucrurile cum știu ei, pentru că mereu au fost vocali și, impunându-și punctul de vedere, nu mai aflau altele, care, poate, ajutau business-ul să meargă mai repede înspre inovație.

Să ascultăm mai mult și acasă, că nu strică.

4. Să nu categorisim ușor și să încercăm să îi acceptăm pe cei diferiți de noi.

În corporații nu sunt mulți oameni diferiți de noi, pentru că nu rezistă, nu sunt acceptați sau nu sunt angajați. corporațiile au „profile” de oameni pe care le selectează atent și care dau dinamica specifică și cultura companiei respective.

Acceptându-i, totuși, pe cei diferiți de noi, ne aducem în ogradă oglinzi proaspete și voci noi. Business-ul, ca familia, are nevoie de împrospătare și de atenție necontenită; noul, când nu este, poate veni din ceva foarte… obișnuit: acceptarea celuilalt.

…propun să rămânem la aceste patru repere, testate și învățate pe pielea mea, în douăzeci de ani de corporație.

Să ne pregătim, așadar, pentru un decembrie… „universal”.