Taxa „Oxigen” a doamnei Firea: Românii, obligați să plătească incompetența

Introducerea unor taxe de acces în aglomerările urbane poluate este, în principiu, o măsură utilă și chiar necesară pentru a îmbunătăți calitatea aerului și a vieții cetățenilor din orașe. Pornind de la această idee, intenția Gabrielei Firea de a impune așanumita taxă „Oxigen” – în fapt același lucru cu deja vestita Buvinietă despre care primarul Adriean Videanu vorbea în 2006, dar care nu a intrat niciodată în vigoare – pare una deplin justificată. Doar că primarul Bucureștiului „uită” câteva detalii extrem de importante care fac din taxarea accesului în București o măgărie.

În primul rând, impunerea unei interdicții de acces pentru mașinile vechi și poluante (sub norma EURO 3 după cum arăta Gabriela Firea) ar avea logică doar dacă timpul până la intrarea sa în vigoare ar fi suficient pentru ca deținătorii unor astfel de mașini să le poată schimba cu unele mai noi. În doar patru luni este greu de crezut că miile de proprietari de vehicule sub EURO 3 vor putea realiza un astfel de schimb costisitor. Poate părea o falsă problemă, dar nu trebuie uitat că în zona taxată există sute de companii de stat sau private la care lucrează mii de angajați care au domiciliul în afara Bucureștiului.

Evident, există totdeauna alternativa transportului în comun. Sau nu? Ei bine, în cazul capitalei României, calitatea și rapiditatea transportului în comun sunt piedici clare în încercarea oricui de a ajunge din afara Bucureștiului în zona centrală. Chiar dacă avem câteva zeci de autobuze Otokar noi și așteptăm cu sufletul la gură hibridele Mercedes-Benz abia licitate, nu ne putem mândri cu un transport în comun civilizat. Cu atât mai puțin rapid. Despre metrou nici nu poate fi vorba pentru că acesta ajunge la periferia orașului doar în câteva zone și acelea lipsite de atât de necesarele parcări de transfer. Să nu uităm și că vehiculele STB nu circulă pe timp de noapte când unii angajați încă încearcă să ajungă acasă, la marginea Capitalei.

Taxa „Oxigen”: Întrebări la care Primăria București nu are răspuns

O a doua problemă uitată de doamna Firea este inexistența și amplasare deficitară a parcărilor de tip Park & Ride (P&R). Fără astfel de spații în care locuitorii din afara Bucureștiului și-ar putea lăsa mașinile pentru a își contiuna drumul cu metroul, autobuzul sau tramvaiul, întregul sistem de transport public este ineficient. În prezent avem o singură astfel de parcare realizată de Metrorex, nu de Primăria Capitalei, și promisiunea că, în următorii ani, va fi construită și o a doua, în Pantelimon. Doar că, până la a înconjura orașul cu parcări de transfer conectate la infrastructura de transport în comun mai avem de așteptat, probabil, câteva zeci de ani dacă ne raportăm la viteza cu care acestea au fost construite până în prezent. Chiar dacă planurile mărețe ale edilului în materie de parcări P&R s-ar materializa peste noapte, locurile în care vor fi amplasate acestea sunt complet nefericite. Asta pentru că ele se află în interiorul orașului și nu în afara lui. Să luăm ca exemplu parcarea proiectată în zona Pantelimon – Vergului. Pentru a ajunge la ea, cei din afara Bucureștiului vor fi nevoiți să piardă zeci de minute pe singura arteră cu două benzi pe sens care asigură accesul din afara orașului. Doar depășirea semaforului de la intersecția Șoselei Pantelimon cu Șoseaua Gării Cățelu presupune, la orele de vârf, mai bine de 20 – 30 de minute. Exemplele din alte state, mult mai avansate decât noi în domeniul gestionării traficului, arată că parcările P&R trebuie construite în afara orașului, în zona unor noduri de circulație sau chiar pe centura ocolitoare.

Și astfel ajungem la cea de-a treia problemă pe care Gabriela Firea pare să o fi omis: imposibilitatea de a ocoli Bucureștiul! Pentru a nu plăti taxa de acces în București, mai ales dacă nu au treabă în Capitală, șoferii care încearcă să ajungă, de exemplu, de la Constanța la Pitești trebuie să parcurgă o așa-numită „centură”. În fapt, o șosea care pe zeci de kilometri seamănă cu un drum de țară plin de gropi și capcane. De zeci de ani autoritățile promit să lărgească la două benzi pe sens singura arteră pe care șoferii o pot folosi pentru a evita Bucureștiul, însă totul pare blocat de incompetență. Dacă luăm ca exemplu doar cei 10 kilometri care despart A2 (Constanța – București) de DN2 (E60 Urziceni – București), rămași la stadiul de drum comunal cu o singură bandă pe sens, devine limpede de ce mulți preferă să traverseze Bucureștiul decât să încerce ocolirea orașului pe „centură”. În orice moment al zilei șoferii parcurg acest segment de drum în aproape o oră pentru ca apoi să ajungă pe segmentul modernizat care se blochează și el în sensuri giratorii care par redute de netrecut.

În acest context – deși nu toată responsabilitatea sistemului de trafic din jurul și interiorul Bucureștiului îi aparține primarului Capitalei – devine limpede de ce impunerea unei taxe de acces în oraș este o măgărie. Sau, cu alte cuvinte, o taxă prin care românii plătesc niște incompetenți pentru ca aceștia să poată continua somnul dulce din birourile mari și umbroase.

Cei care consideră că taxa „Oxigen” a doamnei Firea este soluția pentru traficul din București ar trebui să încerce câteva zile să ajungă fără mașină din localitățile limitrofe în centrul Bucureștiului, la muncă, sau să ocolească orașul de la est la vest sau de la sud la nord pe „centură”. Apoi vor înțelege cu siguranță de ce, în loc de a anunța un nou bir fără a oferi nimic în schimb, primarul Firea ar fi trebuit să prezinte o strategie care să aibă doar ca ultim punct taxarea accesului auto. În loc să plătim incompetența din ultimii 30 de ani doar pentru a susține dezvoltarea ei în viitor, mult mai util ar fi fost să o ascultăm pe cea aleasă de cetățeni să gestioneze problemele orașului cum dezvăluie detaliile unui plan – coerent și aplicat la virgulă – prin care anunța impunerea unei taxe de acces aplicabilă peste X ani, timp în care Primăria se angaja să construiască parcări P&R la toate intrările principale în oraș, să asigure legătura acestora cu centrul prin mijloace rapide de transport în comun, să pună la punct inele de trafic în interiorul orașului și să realizeze, împreună cu Ministerul Transporturilor, o centură ocolitoare cu profil de autostradă. Doar astfel o taxă de acces în București ar avea logică și bun-simț. Altfel, este doar un nou bir menit să aducă bani la un buget local orientat mai degrabă către salarii mari, statui și sindrofii decât către investiții reale în îmbunătățirea vieții locuitorilor din București.

Citește și:

• Gabriela Firea a prezentat primele modificări ale vinietelor Oxigen VIDEO
• Taxa „Oxigen”: Întrebări la care Primăria București nu are răspuns
• O primă urmare a ideii doamnei Firea de a taxa accesul mașinilor în București

• Preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării: Vinieta de acces în Bucureşti este discriminatorie, deci nelegală
• UPDATE Buvinieta revine! Taxă pentru acces în centrul Capitalei. Autoturismele sub Euro 3 vor fi interzise! VIDEO
• Gabriela Firea confirmă reluarea lucrărilor la parcarea din Pantelimon la mai bine de un an după ce anunța finalizarea proiectului