Europa face un pas major în captarea carbonului. Instalație de 800.000 de tone CO₂ pe an, inaugurată în Țările de Jos

Instalația de captare și stocare a carbonului (CCS) este amplasată la Sluiskil în sudul Țărilor de Jos. Carbonul captat aici va fi transportat în Norvegia, unde va fi stocat sub fundul mării.

Conform Reuters, începând din 2026, instalația Yara Sluiskil va putea capta și lichefia până la 800.000 de tone de CO₂ pe an. Carbonul va fi transportat și stocat la o adâncime de 2,6 kilometri sub fundul mării, pe platoul continental norvegian, de către operatorul Northern Lights, specializat în transportul și stocarea CO₂.

Yara estimează că instalația va permite eliminarea a aproximativ 12 milioane de tone de CO₂ în 15 ani.

Norvegia vede proiectul drept o soluție comercială

La inaugurarea proiectului, premierul norvegian Jonas Gahr Stoere a declarat că instalația de la Sluiskil reprezintă o soluție care combină dezvoltarea tehnologică cu viabilitatea comercială.

„Provocarea noastră climatică este la nivelul industriei, deoarece acolo găsim combinația dintre forță de muncă, tehnologie și capital. Și, bineînțeles, energia este omniprezentă. În calitate de națiune energetică modernă, Țările de Jos fiind un lider, aceasta este calea de urmat”, a spus Stoere.

Proiectul ilustrează și colaborarea transfrontalieră necesară pentru dezvoltarea infrastructurii CCS: CO₂ este captat în Țările de Jos, transportat către Norvegia și stocat la mare adâncime, sub fundul mării.

CCS, una dintre soluțiile luate în calcul de Uniunea Europeană

Uniunea Europeană intenționează să utilizeze tehnologia de captare și stocare a carbonului pentru a contribui la atingerea obiectivului de emisii nete zero până în 2050.

Tehnologia este considerată relevantă în special pentru anumite procese industriale, inclusiv producția de substanțe chimice, unde alternativele cu emisii reduse de carbon nu sunt încă disponibile.

CCS nu este însă o soluție lipsită de controverse. Tehnologia s-a confruntat timp de decenii cu dificultăți în Europa, în principal din cauza întrebărilor legate de viabilitatea sa comercială, dar și a opoziției venite din partea activiștilor de mediu și a unor guverne.

Criticii tehnologiei susțin că aceasta poate permite companiilor să continue producția de petrol și gaze, în condițiile în care emisiile ar urma să fie captate și stocate în viitor.

Instalația de la Sluiskil marchează astfel un pas important pentru dezvoltarea infrastructurii europene de captare și stocare a carbonului, dar și un nou test pentru viabilitatea economică a acestei tehnologii la scară industrială.