Share
România săracă

România săracă

Nu e o întâmplare că învățăm poezii patriotice de mici, atunci nu punem bariere ideilor frumoase și visăm cu ochii deschiși.

„Țara mea are câmpii mănoase, dealuri înalte cu mândre flori, izvoare limpezi și răcoroase, un cer albastru fără de nori”, așa cântam cu entuziasm în școala generală. După patruzeci de ani, iată că raportul de țară din 2020 privind România al Uniunii Europene mă lasă fără voce.

Statisticile sunt dure: unul din trei români se confruntă cu riscul sărăciei, deși salariile și pensiile au crescut. În mediul rural, unde trăiește jumătate din populație, acest risc e de cinci ori mai mare decât la oraș. Copiii sunt și mai expuși, țara noastră înregistrând o rată nefericită de a copiilor sărmani de 38,1 %, în comparație cu media europeană, de 24,3 %. Părinți care se luptă cu ziua de mâine, copii care se confruntă cu lipsuri enorme, aceasta e realitatea rezumată de cifre, pe care o contemplăm din când în când și pentru care în treizeci de ani de democrație nu am găsit soluții care să conteze.

În ceea ce privește educația, concluziile raportului UE sunt la fel de descurajante și indică o rată mare de părăsire timpurie a școlii, mai ales în mediul rural. Situația e la fel de cunoscută, și rezolvări concrete nu au fost găsite, de multă vreme. An de an, rezultatele școlarilor din aceste zone se înrăutățesc, astfel încât e neclară posibilitatea calificării acestora, iar perspectivele acestor copii de a fi angajați sunt destul de sumbre. Procentul tinerilor care nu urmează nicio formă educațională care să îi formeze profesional este printre cele mai mari din Europa.

Pandemia nu a făcut decât să accentueze disfuncționalitățile unui sistem educațional lipsit de coeziune și de voință. Într-un raport despre efectele educaționale pe scară mai largă, UNICEF menționează închiderea școlilor în 20 de țări și a unităților preșcolare în 19 țări din Europa și Asia Centrală, ceea ce a afectat 49,8 milioane de copii. În România, 65.000 de copii au rămas în afara orelor de curs și au abandonat cursurile.

Trecerea bruscă la învățământul online i-a luat pe nepregătite pe dascăli și elevi, deopotrivă. Primii au avut de făcut un salt tehnologic neașteptat, iar în plus a fost nevoie să își adapteze metoda pedagogică la distanțarea fizică. Majoritatea fie nu s-au descurcat, fie nu s-au străduit prea tare să facă acest efort. De cealaltă parte, elevii fie nu au avut mijloacele materiale să se conecteze virtual, fie nu au înțeles cum să asimileze noțiunile, în lipsa unor constrângeri legate de disciplina participării fizice la ore. Dacă au avut posibilitatea să se detașeze de responsabilitatea învățatului, au făcut-o. Și nu în ultimul rând, părinții s-au trezit în situația de a suplini neajunsurile reclamate de juniori prin mai multă atenție, implicare și control al unor noțiuni poate demult uitate.

România e săraca nu doar pentru că așa o dovedesc indicatorii economici, ci pentru că elevii ei au pierdut un timp important în formarea lor și în pregătirea pentru viață. Cunoștințele care nu au putut fi acumulate au foarte puține șanse să fie recuperate de cei care oricum se luptau cu niște noțiuni de bază, iar absolvirea unei școli profesionale sau a liceului par mai îndepărtate ca niciodată.

Leave a Comment