Share
5 milioane până la 1 iunie

5 milioane până la 1 iunie

Ne plac cifrele, ne oferă siguranță, un teritoriu precis. În pandemie am învățat să numărăm infectările, decesele și, mai nou, vaccinările. Cu cât primele sunt mai mici și ultimele mai mari, cu atât ne apropiem mai mult de speranță.

Un milion de vaccinări pe lună, până în iunie, folosind toate mijloacele, de la maratoane, centre drive-thru, caravane, medici de familie, totul accelerat, totul pentru victorie, acestea sunt cifrele pe care ni le transmit autoritățile. La orizont este fluturată posibilitatea renunțării la restricții și accesul la concediile de altă dată.

În realitate, lucrurile stau puțin diferit. Cei care au evitat vaccinarea până în prezent continuă să fie neîncrezători și caută scuze să nu se imunizeze. Că în ser ar fi anticrist, 5G, tulpini vii sau alte năzbâtii, toate par să aibă pentru unii români mai multă greutate decât cele mai sofisticate opinii medicale. Pseudo informația e mai ușor de absorbit decât cifre și date concrete. Pe de altă parte, sunt români care își iau concediu și se reîntorc acasă să se vaccineze, pentru că în alte țări ritmul imunizării e prea lent.

Cu ce știm până acum despre noi, ca popor, ce s-ar putea face, pentru un milion de vaccinări pe lună?

1.Ar trebui să înțelegem de ce oamenii mint și să ne asumăm soluții care să nu îi blameze public.

Într-o mică fabrică de subansambluri auto, angajații pot să se vaccineze în dispensarul companiei, în timpul programului de lucru. Însă sunt extrem de puțini cei care fac acest lucru. În plus, unii preferă să vină la lucru bolnavi și își scad temperatura cu anti-termice înainte de controlul de la poartă. Testările PCR se fac benevol și astfel sunt puțini cei depistați, dintre cei care poartă virusul. Niciun mesaj despre transmiterea acestuia unor persoane vulnerabile nu are vreun ecou.

Pentru mulți, ceea ce contează, dincolo de vreun sentiment de solidaritate umană, este cel al privării de libertate. Ideea de a fi izolați îi sperie mult mai mult decât vinovăția de a fi îmbolnăvit periculos pe cineva cu o imunitate slabă.

Iar aici există un mare gol de informație. Ce se întâmplă când stai în carantină? Cum te descurci? La cine poți să apelezi să traversezi mai ușor această perioadă? Niciun răspuns nu este evident, pentru că informațiile despre pandemie sunt concentrate pe numărul de morți și de infectați, împărțiți geografic sau pe grupe de vârstă. Sfaturi simple, ușor accesibile, transmise repetat cu mesaje coerente și simple, nu există.

2.Ne lipsesc exemplele pozitive, pe care să le acceptăm drept normă.

Consensul nu se poate obține prin repetarea mecanică a unor cifre. Să convingi oamenii înseamnă să apelezi la emoțiile lor, și nu doar la cele negative. Ar fi nevoie de numeroase exemple pozitive cu oameni care fiind vaccinați își continuă viețile în mod normal. Ei există, tot cifrele o spun. De asemenea, ar fi de ajutor mai multe tipuri de exemplificări, pe care să le poată înțelege categorii diferite de populație.

3.Oamenii au profiluri psihologice diferite.

Simplist, ei se împart între cei care respectă regulile de teama autorității, cei care sunt orientați doar către nevoile proprii, manipulează și caută portițe din lege pe sub care să se poată strecura, respectiv cei conștiincioși, care îți înțeleg rolul în efortul anti-pandemie. Fiecărui sub-grup îi trebuie adresate mesaje specifice cu privire la rolul vaccinării.

Pentru un milion de vaccinări pe lună e nevoie de un enorm efort de comunicare, bine gândit și structurat, astfel încât jumătate din populația activă a țării să considere imunizarea o soluție mai bună decât boala. Schimbarea percepției e extrem de dificilă, iar acum miza e foarte importantă.

Leave a Comment