Share
Mineriada americană

Mineriada americană

Am fost crescuți cu ideea că există două forțe majore care conduc planeta: marele urs de la răsărit care ne-a impus comunismul cu tancurile și țara tuturor posibilităților, patria democrației și libertății de opinie.

Bunicii noștri i-au așteptat înfrigurați pe americani să ne scoată de ghearele sovietice nemiloase, dar soarta românilor fusese tranșată deja de marile puteri. Am fost abandonați alături de vecinii noștri și am ajuns să acceptăm cu forța pacea rusească. Am suferit pierderi imense, generație după generație. Pentru un control absolut exercitat de autorități comuniste, cu ajutorul unor servicii de securitate nemiloase, ne-a fost instaurat un sentiment permanent de teamă și de neîncredere în semenii noștri, ne-a fost nivelată identitatea națională. Suntem suma suferințelor prin care am trecut și ne repliem greu, chiar după mai bine de treizeci de ani de când ne-am întors la democrație.

Deși am traversat multe situații dificile, rămân vii momentele de violență publică, de dezlănțuire monstruoasă, construite în scopuri politice și bazate pe manipulare, odată ce am scăpat de comunism. Unul dintre acestea îl reprezintă venirea minerilor la București, la invitația fostului președinte al României, Ion Iliescu. La fel, peste Ocean, un alt fost președinte și-a încurajat recent susținătorii să răstoarne ordinea statului și să se revolte împotriva rezultatului alegerilor care nu a fost în favoarea sa.

Minerii au venit organizați, au avut lideri care i-au mobilizat în grupuri și s-au prezentat cu bâte și topoare în locurile emblematice din București. Au pătruns în instituții, au distrus interiorul Institutului de Arhitectură, au încercat să-l arunce pe fereastră pe directorul televiziunii române, au bruscat și atacat oameni nevinovați. 13-15 iunie 1990 rămâne una dintre cele mai urâte perioade din istoria noastră recentă, în care manifestațiile pașnice îndreptate împotriva guvernului și președintelui de la acea vreme au fost reprimate violent, cu ajutorul ortacilor din Valea Jiului. Bilanțul nefericit al venirii minerilor în București s-a ridicat la 1.388 răniți și 4 morți.

Peste Ocean, mineriada americană s-a desfășurat diferit. Deși au avut o cauză comună, susținătorii lui Trump care au pătruns în Capitoliu nu aparțin unei singure categorii sociale. Nu s-au mobilizat să atace alți cetățeni americani, ci simbolul suprem al națiunii – clădirea Capitoliului, unde se întâlnește Congresul american. Printre ei, au fost identificați reprezentanți ale unor fracțiuni rasiste și extremiste de dreapta, care proclamă supremația americanilor “puri” – QAnon, The Proud Boys, antifa. În gloata care a luat cu asalt Capitoliul au fost și cunoscuți streameri pro-Trump sau trolli recunoscuți în disputele din mediul digital. Interesante au fost și simbolurile utilizate – steaguri ale Americii confederate, care s-a opus abolirii sclaviei sau cele galbene Gadsden, des folosite de conservatori. O clădire vandalizată, 52 de arestați și 4 morți sunt cifrele care concluzionează mandatul președintelui Trump.

Violența rămâne consemnată în istoria popoarelor care au cunoscut-o, indiferent de modul în care s-a manifestat. A fost exprimată de oameni care în alte circumstanțe par pașnici și integrați în sistem. Până când decid să facă parte dintr-o gloată furioasă. Poate că ar fi momentul să îi cunoaștem mai bine, pentru că ei rămân, iar președinții pleacă, după unul sau două mandate.

Leave a Comment