Share
Adrian, the Wonderchild – Minuni și false promisiuni

Adrian, the Wonderchild – Minuni și false promisiuni

În timp ce copiii se chinuie să se adapteze la școala de pe tabletă și părinții abia se descurcă să îi ghideze prin materia încropită încâlcit, chiolhanurile cu mulți participanți nu contenesc să fie organizate pe ascuns, cu sfidarea legii.

Pe canalele media circulă o fotografie cu Adrian Copilul Minune, înconjurat de polițiști, în spațiu închis. Artistul fusese invitat să anime o petrecere, autoritățile au fost sesizate și au aplicat amenzi de doar de 38.500 lei, o sumă care de-abia acoperă costurile de spitalizare a 4 pacienți în stare gravă. Fotografia de grup cu artistul-minune fără mască, cu o postură zâmbitoare și relaxată în mijlocul fanilor polițiști, arată valoarea care îi este atribuită de autoritățile statului și gradul de înțelegere a rolului pe care și-l asumă reprezentanții acestuia. Între timp, pierdem zilnic 100 de oameni în lupta cu virusul. Personalul medical e depășit și valul doi ne-a luat prin surprindere, în ciuda asigurărilor fără fond venite din partea tuturor politicienilor.

Pe plan economic, ne-ar ajuta o minune ca în prag de iarnă să nu fie nevoie ca presiunea resimțită de sistemul de sănătate să nu fie dublată și de o prăbușire a industriilor care abia și-au repornit motoarele. Resursele statului nu sunt fără număr, fără număr, în schimb promsiunile făcute în prag de alegeri nu par să fie conectate cu realitatea.

Cine a promis mărirea pensiilor cu 40% se baza probabil pe o minune de care să se bucure cele 5 milioane de posibili beneficiari votanți, altfel nu pare clar de unde ar putea fi susținută o astfel de dinamică într-o economie care înregistrează scăderi ale tuturor indicatorilor macro și care s-ar putea să se redreseze abia prin 2023.

De o minune ar avea nevoie și deficitul bugetar, aflat pe marginea unei gropi de potențial de câteva zeci de miliarde de euro. În viitorul nu foarte îndepărtat doar un miracol are să salveze cursul valutar leu/euro sau nivelul ROBOR.

Nu suntem singura țară în care îmbolnăvirile și decesele s-au multiplicat brusc, într-un ritm greu de stăpânit. În puținele luni de iluzoriu respiro guvernele în întreaga Europă nu au reușit să pregătească testări în masă, în paralel cu relaxarea măsurilor de distanțare socială. După reîntoarcerea copiilor la școală și o sumă de mici gesturi de ignorare a pericolului pe care oamenii și le-au asumat sătui de atâtea restricții, ultima verigă din lanțul slăbiciunilor – sistemul sanitar – s-a blocat.

Ce ne rămâne de făcut? Nu putem decât să ne ajutăm pe noi înșine și în felul acesta, unii pe alții. DSP a ajuns să caute voluntari printre studenții la medicină, pentru a susține telefonic anchetele epidemiologice și a răspunde  miilor de apeluri zilnice. Să păstrăm distanțarea socială și să respectăm măsurile de igienă nu sunt acte de voluntariat, ci rutina care ne protejează viața, până la apariția unei minuni. De promisiuni am tot avut parte.

Leave a Comment