Share
București, scenariu roșu

București, scenariu roșu

După o vară plină de cumetrii și petreceri, alegerile locale și începerea școlii, capitala a primit un cartonaș roșu în stilul de viață bulucit și nepăsător al locuitorilor ei.

Ne întoarcem la situațiile disperate din primăvară, când ne temeam că spitalele vor fi pline și ne întrebam dacă au să fie suficiente locuri în cimitire, doar că numărul infectărilor este mult mai mare decât la începutul pandemiei. Testările la cerere depășesc cu mult capacitata laboratoarelor, iar cozile cu oameni care știu că au fost expuși și au nevoie să afle adevărul se întind pe zeci de metri în afara unităților medicale.

Autoritățile ne anunță că nu mai sunt locuri la terapie intensivă și caută soluții disperate, iar doctorii sunt mobilizați la datorie, ca și cum ar fi pe front. Școlile și grădinițele trec la învățământul online, pentru care nu știm nici acum dacă sunt sau nu suficiente tablete.

Purtarea măștii în spațiile publice deschise, atât de hulită de adepții libertății de a-i îmbolnăvi pe toți din jur, devine obligatorie. Veștile triste se răsfrâng și asupra restaurantelor, cafenelelor, instituțiilor de cultură, teatrelor sau cinematografelor, care își închid porțile pentru 14 zile. Totul, pentru a-i determina pe bucureșteni să respecte niște măsuri simple de distanțare socială.

Acum e prea târziu să mai aruncăm găleata cu vină peste autorități, 5G sau interese oculte. Viața noastră e un scenariu scris în roșu de toți cei care cred că pandemia nu e reală, că suferința din spitale e manipulată și că adevărul se găsește în Facebook, lătrat de conturi false cu origini slave. Nu suntem însă singura națiune care se confruntă cu reîntoarcerea la măsuri mai dure de prevenție. Lipsa apropierii umane a fost considerată de mulți mult mai crâncenă decât boala, până când s-au văzut pe patul de spital sau în situația de a le fi refuzată asistența medicală. Nu pare să învățăm mai nimic din istoria noastră, nici măcar din cea mai recentă. Nu devenim mai disciplinați sau mai toleranți. Nu avem mai multă încredere în noi înșine sau în autorități. Și totuși trebuie să mergem mai departe. Avem de transformat roșul în altă culoare, repede.

Leave a Comment