Share
După negare urmează furia

După negare urmează furia

În fața unei dureri, ca aceea a pierderii felului de viață pe care îl consideram firesc, e normal să ne încerce sentimente care uneori se suprapun și se transformă în adevărate furtuni interioare.

Deși e greu de desenat un tablou complet al efectelor pe care pandemia le lasă în privința relațiilor dintre oameni, există o tușă comună care ne-a marcat pe toți – schimbarea forțată și rapidă a ceea ce știam că înseamnă viața noastră.

Deși ar fi fost firesc să devenim mai uniți în fața suferinței, izolarea a avut un efect de catalizator al divergențelor dintre oameni. Cuplurile care funcționau doar la suprafață s-au confruntat cu lipsa afecțiunii reale dintre parteneri și multe s-au destrămat. Copiii pentru care școala digitală nu a clarificat golurile pre-existente și înainte de pandemie au înregistrat noi puncte de dezamăgire. Părinții tracasați din mai multe direcții au acumulat din ce în ce mai multă oboseală.  Micii antreprenori și-au văzut afacerile într-un picaj fără parașută și și-au pierdut și puțina încredere în pârghiile oferite de stat, pentru redresare. Angajații care au avut norocul să își păstreze locul de muncă și-au mutat ideile și interacțiunile în fața laptop-ului, ore și ore în șir. Toate aceste transformări ne-au adus emoții negative și poate chiar durere.

Specialiștii spun că în fața unei schimbări de destin, trăim durerea diferit, în etape. Negarea, venită dintr-un mecanism de apărare interior, ne determină să gândim că nu nouă ni se poate întâmpla o tragedie. De aici până la refuzul măsurilor de prevenție este foarte puțin, deși cifrele infecțiilor zilnice cresc alarmant și izolează România de alte țări. Ne fabricăm o falsă protecție pe baza emoțiilor, nu a rațiunii.

După perioada de negare, intervine realitatea. Ne este greu să suportăm momentul și ne manifestăm furia, irațional.  Valul de comentarii greu de reprodus, de înjurături și amenințări pe care publicul unei rețele TV l-a aruncat asupra vedetei trustului, care a mărturisit public că s-a îmbolnăvit alături de familie, ne-a scuturat coordonatele de comunicare în social media. Neîncrederea în existența virusului ar fi egalat negarea existenței vedetei, pe care unii au ales să o nimicească în social media, plini de spume agramate.

Dacă psihologii au dreptate, ar trebui să trecem multe alte sentimente până la acceptarea stării de fapt și adoptarea naturală a unor măsuri simple de prevenție, din conștiință și nu de frica amenzilor sau altor măsuri punitive.

Până atunci se pare că unii dintre noi trebuie să cunoască tristețea, regretul și poate chiar depresia. Important este ca la sfârșitul călătoriei prin durere să fi rămas sănătoși, să avem grijă ca cei din jur să fie protejați și să fi învățat că depindem unii de ceilalți.

Leave a Comment