Share
La locul de muncă prin voia Domnului

La locul de muncă prin voia Domnului

Începând din acest weekend au fost eliminate o mare parte dintre piedicile puse de autorități în calea deplasării persoanelor în aglomerările urbane. Vom putea circula fără vestitele „declarații” atât pe jos cât și cu orice mijloc de transport.

Eliminarea restricțiilor nu înlătură însă nici pericolul contaminării și nici teama de îmbolnăvire, iar reglementările anunțate de autorități în privința transportului public par simple cuvinte așternute pe o hârtie de necunoscători în domeniul mobilității din marile orașe. În acest context, viața locuitorilor din aglomerările urbane din România nu devine nici pe departe una „liberă” și, cu atât mai puțin, lipsită de griji.

Iar una dintre cele mai dificile teme pe care o vor avea de înfruntat aceștia este deplasarea la și de la locul de muncă. Pe măsură ce firmele reiau activitatea și tot mai mulți angajați revin la serviciu deplasarea în orașe tinde să redevină cel puțin la fel de dificilă ca și înainte jumătatea lunii martie.

Deja, în prima zi de „relaxare”, 15 mai, Bucureștiul a fost luat cu asalt de mașini și pietoni, toți dornici să iasă din case mai ales că vremea îmbie la plimbări în, sau chiar în afara, orașului. Doar că, odată cu „libertatea” au revenit și cozile la magazine, înghesuiala de pe trotuare și ambuteiajele din trafic. Deocamdată, doar transportul în comun pare să fi scăpat de avalanșa de oameni ieșiți din case după aproape două luni de restricții drastice.

Însă, începând de luni, 18 mai, doar cei foarte optimiști sau inconștienții își pot închipui că a ajunge la locul de muncă și apoi, acasă, va fi o sarcină ușoară. Aparent, autoritățile – atât centrale cât și locale – fac parte din aceste două categorii pentru că măsurile destinate zonei transportului, anunțate pentru perioada în care România se va afla în stare de alertă, sunt, în mare parte, imposibil de respectat.

Există oare cineva care își închipuie că în stațiile de metrou va putea fi respectată „distanțarea socială”? Cum? Dacă la Titan, Aviatorilor sau Izvor blocarea celor care vor încerca să intre în subteran poate fi făcută de poliție sau jandarmerie până ce peronul va fi suficient de liber, în stații precum Dristor, Piața Victoriei sau Piața Unirii – acolo unde fluxurile de călători înseamnă nu doar intrarea de la suprafață, ci și trecerea de pe o magistrală pe alta – poveștile așternute de autorități pe hârtiile cu antet și parafă sunt doar expresii ale unor oameni care n-au circulat cu metroul decât în week-end.

Apoi, cei care speră că, în goana către serviciu, călătorii STB vor urca doar pe ușa din față și se vor așeza atât pe scaune cât și în picioare la distanța recomandată unii de ceilalți sunt, cum spuneam, fie optimiști incurabili, fie inconștienți. Chiar și plasarea câte unui agent de pază în fiecare mijloc de transport în comun este, din start, o idee sortită eșecului.

Să nu uităm că a nu îi fi permis accesul într-un tren de metrou, tramvai sau autobuz echivalează, pentru fiecare călător din București sau orice oraș mare al țării, cu o așteptare de minute bune pentru un altul. Timp în care în fiecare stație ajung alte zeci, poate sute de oameni care, la rândul lor, vor avea de trecut prin același filtru. Și dacă nu te poți urca nici în al doilea, al treilea sau al patrulea mijloc de transport? Degeaba au creat firmele un progam decalat de sosire și plecare de la muncă!

Paradoxal, o „salvare” de la buluceala și înjurăturile din mijloacele de transport poate veni chiar de la cei care încearcă să ajungă la locul de muncă. Sau, mai exact, de la teama acestora de a staționa sau circula înghesuiți. Pentru a nu se expune, mulți vor prefera transportul individual, majoritatea cu mașinile personale. Și asta, e la mintea cocoșului, va transforma orașele în imense parcări pe câte două sau trei benzi pe sens. Iar ambuteiajele nu îi vor bloca doar pe cei care au ales să meargă la birou cu autoturismul, ci și mijloacele de transport de suprafață. Prin urmare, cei care așteaptă în stații vor avea și mai mult de așteptat până ce vor putea urca într-un autobuz sau tramvai cu spațiu suficient pentru a respecta normele impuse de autorități.

Desigur, există, teoretic, și varianta deplasării individuale cu bicicleta sau trotineta. Doar că, spre deosebire de autoritățile locale din alte state, care au început de săptămâni bune să reorganizeze traficul din aglomerările urbane pentru a favoriza aceste mijloace de transport care, evident, asigură o deplasare mai sigură, cele din România au ignorat cu brio scenariul întoarcerii la muncă a românilor.

În cel mai mare oraș al țării, capitala României, în cele două luni de la debutul pandemiei, nu s-a construit nici măcar un metru de pistă pentru biciclete. Nu s-au marcat corect nici cele existente și nici nu s-au căutat soluții pentru a face cât mai sigură deplasarea celor care încearcă să respecte reglementările impuse tot de autorități și să se și protejeze. Doamna Gabriela Firea și întregul său aparat administrativ au anunțat doar măsuri care le dublează pe cele ale Ministerului Sănătății sau inițiative care i-au ajutat pe unii bucureșteni doar pe perioada stării de urgență. Nimeni nu pare să fi gândit suficient momentul „relaxării”.

Cum indolența autorităților centrale și locale este evidentă în domeniul transportului de persoane, chiar dacă ineditul situației scuză parțial lipsa de idei și măsuri concrete, românilor nu le rămâne decât să se păzească singuri și să încerce să ajungă la locurile de muncă „cu voia lui Dumnezeu”, după cum se aude, începând de vineri, tot mai des, prin stațiile de autobuz.

Leave a Comment