Share
Bârna din ochiul nostru. Toleranța la români

Bârna din ochiul nostru. Toleranța la români

De câte ori aud pe stradă: „Ești handicapat?” mă lovește tristețea. Pentru că așa înțeleg să îți exprime nemulțumirea unii români, fără să simtă în vreun fel că ar fi lipsiți de compasiune sau de cei șapte ani de acasă. De unde vine această falsă superioritate față de cineva aparent mai slab?

Nu trebuie să ai studii înalte ca să înțelegi că dizabilitatea unei persoane e o situație aparte, nu un motiv de batjocură. Și nu trebuie să fi frecventat cercuri sociale elevate ca să te manifești ca o persoană tolerantă când întâlnești pe cineva diferit de tine. Cu atât mai nemeritată pare să fie eticheta „Autistule!”, care ți-e adresată într-o ședință în care ții la punctul tău de vedere. Nemeritată pentru cei care se confruntă cu un astfel de diagnostic, care au nevoie de înțelegere și afecțiune, nu de ignoranță și agresivitate.

Am văzut de curând „Două loturi”, la Național, după I.L.Caragiale. Am realizat că povestea lui Lefter Popescu, de pe strada Emancipării, nu e doar o tragicomedie. Deși strivit de autoritate și lipsit de speranță, funcționarul Lefter nu ezită să-și folosească influența și să le atace pe chivuțele care locuiesc în condiții mizere, în cocioabe de pământ, doar pentru că le suspectează de lipsă de corectitudine. Textul lui Caragiale nu ține loc de studiu sociologic, dar ne spune că nu comunismul a distrus toleranța românilor, care de altfel cred despre ei înșiși că sunt deosebit de calzi și ospitalieri.

Iar acum, în era digitalizării, o comunitate întreagă refuză pâinea fabricii din localitate pentru că doi brutari angajați cu forme legale de pe alt continent, dar cu pielea maronie, ar putea să o atingă. În această realitate aiuritoare, liderul religios ține un discurs pentru expulzarea diferiților, în aplauzele comunității, a unor oameni speriați de ceea ce nu înțeleg. Confuzia și ura se contopesc și apar amenințări, iar cei doi brutari trebuie să îți schimbe gazda de trei ori. Povestea ajunge în toată mass-media și e realimentată cu fiecare declarație nepotrivită. Iar angajatorii care au obținut fonduri europene și vor să mărească producția rămân cu problema nerezolvată, pentru că nu găsesc forță de muncă dispusă să fabrice cornulețe cu salariul mediu pe economie.

Lecția toleranței e de învățat și de reînvățat de fiecare dintre noi. Cine știe când și unde vom fi noi brutarii cu piele maronie, izgoniți de comunitatea pentru care am dori să muncim, doar pentru că părem diferiți.

Leave a Comment